Tii minte Craciunul cand am furat caramizi de pe strada?

Long story short – se facea ca e vineri seara, deci 28 decembrie, si dupa ce cautasem in Cora, Carrefour, Bricostore, Ikea, piata Dorobanti, Amzei si in aia de pe bd. Basarabia, tot nu gasisem un picior pentru bradul meu de Craciun intarziat. Nervii imi erau mototoliti in batista cand niste prieteni mi-au dat un suport, care insa nu se potrivea decat daca ma hotaram sa pun copacu’ invers, cu varfu’ in dispozitiv – altfel nu incapea. In plus, Razvan, despre care credeam ca are de toate – de la piulitze si surubelnite, la dibluri si carlige de rufe – mi-a zis ca nu are un topor cu care sa pot aranja situatia (De fapt il banuiesc ca nu mi-a dat toporu’ pe mana de teama ca fac bradul surcele.) In schimb mi-a recomandat sa iau niste caramizi de pe un santier si sa construiesc un soclu in care sa infig bestia. Funny-haha.

Insa cum ma plimbam prin transeele care formeaza calea Floreasca, intr-o sclipire de geniu, am tras pe dreapta, am dat-o jos pe Alex din masina si i-am sugerat sa se serveasca din biscuiti din aia cu care se paveaza trotuarul si care erau lasati peste tot prin drumul nostru. And so she did. A marcat doua dale de beton care acum, alaturi de trei dictionare si o enciclopedie de istorie indesate intr-o cutie mai solida, formeaza fundatia pentru un minunat brad de doi metri, pe care in aceeasi seara am reusit sa-l impodobesc cu ajutorul celor mai buni prieteni, care prin divine intervention au reusit sa se stranga la mine. Bradului o sa-i dam un nume si o sa ramana legenda :) Crisis is over. For now ;))