Risotto cu ciuperci

Cum fac de obicei, momentul in care ma decid sa incerc o reteta noua si cel in care efectiv trec la cratita sunt doua chestii total diferite, uneori cu diferente de cateva luni intre ele. Asa se face ca aveam in dulap un pachet de orez pentru risotto si in congelator un mix de ciuperci care ma asteptau deja de prea mult timp. Intr-un final, pofta de amidon a invins si ieri, in drum spre casa, am cumparat o bucata de parmezan si niste legume, hotarata sa fac, in sfarsit risotto cu ciuperci, care de altfel imi place cel mai mult dintre orezuri (ce plural dubios), la egalitate cu paella cu fructe de mare :D

Am taiat marunt 1 ceapa mare si 2 catei de usturoi. In reteta lu’ Jamie zice ca mai trebuia si niste telina apio, da’ cum eu am fost foarte confuza la piata si am luat morcov, am sarit aceasta etapan. In doua linguri de ulei de masline si una de unt am calit ceapa si usturoiul, la foc mic, cat sa nu prinda culoare, vreo 10-15 minute. Am aruncat apoi vreo 250g de orez pentru risotto (nu poti folosi orice fel de orez – asta are mai mult amidon si e ceea ce trebuie ca sa iasa cremos) si am prajit usor, amestecand, pana ce boabele prind o usoara transparenta. Am stins apoi cu doua pahare de vin alb sec (pline – ca nu a zis nicaieri cat de mari sau mici tre’ sa fie :p) si am mai amestecat in orez pana ce s-a absorbit lichidul.

Acestea fiind zise, asta e momentul in care trebuie sa ai niste supa de legume fierbinte la indemana. E alegerea ta daca o faci singur sa cu cuburile mai mult sau mai putin magice (dar daca alegi ultima varianta, ai grija la asezonarea orezului, pentru ca supa il va fi sarat deja… plus ca tre’ sa fii constient de faptul ca produsul final depinde in mare parte si de calitatea supei).

Si torni un polonic de supa peste orez si astepti sa se absoarba, in timp ce amesteci. Si inca unu’ si inca unu’… pana ce risotto-ul tau inghite cam un litru de supa (daca folosesti ciuperci, ca mine, acestea se adauga cand mai sunt de pus cam doua polonice si se continua amestecarea ca si inainte). Mare grija la acest final touch – orezul trebuie sa ramana cremos, nu super legat si incheghat de sa-t stea furculita teapana-n el. Se ia orezul de pe foc, se adauga o bucata de unt si se rade deasupra cam 100g de parmezan (nu din ala la plic, gata ras, fff!), se amesteca si se lasa sa se omogenizeze vreo doua minute.