İstanbul’da iyi yemek
…adica mancare buna in Istanbul (cred ca asta inseamna :p). M-am plans eu un pic mai devreme, dar don’t get me wrong – se gasesc chestii grozave.
Ce-i drept, uneori tre’ sa cauti bine – asa cum am patit eu cu Durumzade, un loc genial cu kebab, recomandat de Anthony Bourdain No Reservations (si mai apoi de Crazy Mother Cooker si Foodie Family). Problema a fost ca adresa de pe siteul NoR nu coincide cu realitatea. E pe aproape, dar nu suficient. Drept urmare am mers pe o ploaie oribila, sub o umbrela roz (?!!) cumparata de la coltul strazii Istiklal, cautand locul magic. Dupa trei conversatii cu niste domni localnici care frecau duda Ramandanului (ca ce altceva ai de facut), din care oricum n-am inteles mai nimic, am ajuns la the magic place. Am comandat adana kebab si in asteptarea lipiei umplute locul pe care-l gasisem gol s-a umplut de romani. Ba mai mult, ne si cunosteam. Asa ca am mai luat ayran, ne-am mai intins la povesti si am mancat kebabul prajit in jar. Foarte bun, dar kebabul in sine nu mi s-a parut mai stralucit decat cel pe care-l mananc de obicei la Sumer, insalipia era geniala – usor crocanta si condimentata. Drept urmare am revenit si a doua zi, cu un alt grup de prieteni reuniti la U2. Dupa ce s-au speriat de cum arata carciuma si au ajuns sa manance, au concluzionat ca a meritat plimbarea pe stradute dubioase.
De asemenea, am mai fost data pe spate de niste midii dolma (adica umplute). Se vand peste tot prin port, ba si pe strazile din Sultanahmet, dar domnii cu taraba agatata de gat care le vand nu-mi inspirau asa mare incredere. La fel nici faptul ca erau pescuite fix din portul Bosforului, plin de barci si vapoare, dupa ce filtrasera bine apa super-poluata. Dar intr-un moment de slabiciune am cumparat cateva. Am mancat bun-bun, am plecat si apoi m-am intors din drum, ca tot mai vroiam. Si acum parca-mi vine sa trag o fuga-n Navizade pentru inca niste portii perfect condimentate si apoi stropite cu un strop de lamaie :))
La un taxi distanta, in cartierul Nisantasi (mai elegant si mai spalat decat altele) am parcat la Tatbak pentru lachmajun – un blat subtire ca pizza de la Baffeto din Roma, topped cu carne tocata de miel, langa care am cerut si o salata (rosii, ceapa cu sumak, patrunjel si un fel de rucola turceasca – gust asemanator, dar mai putin intens). Am stropit blatul cu lamaie, am trantit salata, am facut-o sul si I stuffed my face, desigur.
si varandu-ma cu nasul in condimente care de mai care.
Eeee…imi place mult mai tare articolul acesta decat precedentul :)
Delicios articolul!
Poza cu fructele confiate m-a convins ca in Instanbul trebuie sa imi fac luna de miere.
E drept ca_condimentele din Spice Market le gasesti si la noi, dar la niste preturi usurel mai mari ;)
Una peste alta… Citind articolul incep sa cred ca am avut noroc cu carul pentru ca am dat numai peste mancare buna :))
Foarte frumoasa postare. Pozele cu condimentele sunt incantatoare, iar cele cu kebab starnesc ploi in gura mea:((( si eu cica sunt la regim..dar ce ar merge un kebab:((
@andreea – pai in acest caz recomand un kebab din pui fara lipie, la farfurie ;)
Neah… nu e la fel.. saptamana viitoare fac o escapada la Iskender aici in Bucuresti… asta e..:D
Blogul tau s-a sincronizat zilele acestea cu cartea “Eat, pray, love” pe care o citesc acum. Multumim si pentru partea frumoasa a Instanbulului!
*Istanbulului even! :p
despre istambul si turcia, turcii, cu ospitalitatea lor, dusa intr-un servilism extrem si stimulativ intru golirea buzunarelor, asta dupa devalizarea cardului din dotare, putem vorbi pana la o noua economisire, cand hotaram desigur sa mergem si-n antalia, sa ne convingem ca e real, acest mod de turism unic in europa…
dar, sa nu ne pierdem in amanunte si am uitat sa-ntreb; turcii nu mai au yeni raki ? sa stiu, ai mai calc, sau nu.
@mic dejun – acum asteptam si filmul ;)
@lynx – mai au raki :p
Tulumba?! Asa yummy le-ai descris ca mai sa alerg dupa serviciu prin Pipera dupa ele…pe jos! :))
@misaki – :))) vezi totusi ca se gasesc si mai central :p
acum vad pozele tale si revad excursia mea de saptamana trecuta. am stat tot in sutltanahmet la crown plazza linga laleli universite, cu minaretu’ la geam.
fiind cam cui spre dimineata nu ma deranja prea mult cantaretzu’ lor.
o sa pun si eu un post cat de curand. cred ca esti de acord cu mine ca orasul e something else.
@wine & knives – no doubt about it!