Viena: bunele obiceiuri

Austria nu e chiar top of the list atunci cand cauti o destinatie foodie (asta daca nu cumva ai o pofta turbata de snitel), asa ca nici Viena nu e chiar orasul care-ti vine prima data-n minte atunci cand te gandesti la un culinary escape. Dar eu gasesc de fiecare data motive sa ma intorc acolo.

Viena nu e la fel de spectaculoasa ca Londra, nici la fel de vibranta ca Barcelona, ii lipseste relaxarea din Lisabona, dar, cu toate astea, contrazic pe oricine spune ca Viena e o destinatie plictisitoare. Luna trecuta probabil ca a fost a zecea oara cand am ajuns acolo si abia astept sa ma intorc. Exista ceva adanc reconfortant in revenirea intr-un loc pe care ajungi sa-l cunosti, in stabilirea unei rutini si a unor tabieturi departe de casa.

Pentru mine, nu exista “descalecare” la Viena fara un snitel de la Figlmüller (Str. Wollzeile 5 sau Str. Bäckerstraße 6). Locul e o tinta sigura printre turisti (si eu am ajuns acolo pentru ca am citit despre loc intr-un ghid), dar e departe de a fi un tourist trap. Portia mai mult decat generoasa din celebrul snitel (depaseste cu mult marginile farfuriei), vine impreuna c-o salata de cartofi delicioasa si poate fi asortata (cu succes!) cu un pahar de Grüner Vertliner (cheap Austrian wine ftw!).

Si daca tot ajung la locul cu snitele, la o aruncătură de băț se află ceainăria mea vieneză preferată – Schönbichler, de unde-mi fac plinul cu Roiboos African Chai picant si un Earl Grey blend (reteta casei).

E o idee buna sa imparti snitelul de mai sus cu cineva, ca sa lasi loc si pentru niste carnati. Nu ratez niciodata würstand-ul (ca să nu-i spun dugheana :D) de la intersecția Sellergasse cu Graben (chiar langa Stephanplatz). Invariabil, comand un Scharfe Wurst (picant, doh), care vine taiat felii, alaturi de mustar si o felie de paine neagra. Plus o bere rece.

Si, daca tot sunt in zona, desertul il iau de la Demel (Str. Kohlmarkt 14), o celebra cafenea fondata in 1786 (ce-i drept, actuala locație, de langa Michaelplatz, e din 1857 :p). E un loc perfect ca sa-ti stuff your face cu prajituri cu traditie, dar si de urmarit cofetarii la lucru in bucataria cu pereti din sticla. Daca iti faci si tu drum pe acolo, nu pleca fara violete zaharisite – preferatele imparatesei Sissi (si ale mele, daca tot am adus vorba).

Inca o oprire si poti sa mergi linistit la muzeu, in parc, inapoi la hotel sau unde vezi cu ochii – magazinul Julius & Meinl (Str. Graben 19). Gasesti acolo cam tot ce-ti trece prin cap – ciocolata Valhrona, ulei din seminte de pin, ceaiuri Kousmichoff, praline cu sampanie, martipan sicilian, mustar fructat din Ticino, jamon de pata negra (si chipsuri cu otet – the love).

O alta statie obligatorie e Naschmarkt (Wienzeile 1060), probabil una dintre pietele mele preferate. Nu pentru ca aici gasesc chestii nemaivazute, ci pentru ca deja e plina de amintiri. Aici am descoperit alunele in wasabi, aici am baut Grüner Veltliner intr-o dimineata de iulie, aici am mancat rata crocanta cu mama si cu prietena mea cea mai buna, aici l-am tarat pe tata intr-o dimineata friguroasa de ianuarie, aici mi-am turnat un pahar de prosecco in geanta, acum cateva saptamani. Aici m-am intors de fiecare data. (poze mai multe aici)

Dar pentru restul lumii, Naschmarkt este cea mai cunoscuta piata din Viena, care se intinde de la Karlsplatz inca vreo 1,5km. Exista inca din secolul ai XVI-lea, cand aici se vindeau mai mult sticle cu lapte. Apoi s-au adus si niște fructe & legume, iar pe Dunare au inceput sa vina tot felul de bunatati de prin toata lumea – de la branzeturi si fructe de mare, la mirodenii si prajituri. Acum, piata are doua artere principale – pe una sunt standuri diverse (de la plante aromatice la varza murata si biscuit florentini), pe cealalta s-au adunat carciumi de tot felul (de la cele traditional vieneze la cele vietnameze) – in total cam 120 de locuri delicioase. Un altfel de piata, dar cel putin la fel de frumoasa, va fi cea de Craciun, care se deschide chiar maine. Pana pe 24 decembrie vei gasi in fata primariei peste o suta de casute de basm, care vand cadouri si decoratiuni de Craciun, vin fiert si turta dulce. Daca te-am convins sa tragi o fuga pana la Viena pentru o scurta escapada gourmet, siguri ai sa revii si tu cu placere.

[And on a non-gourmet note, neaparat fa-ti timp pentru Albertina Museum, acolo gasesti minunata colectie Batliner, prezentata in expozitia sub titlul “Monet bis Picasso”, care te trece prin impresionism, fauvism, prin avangarda ruseasca, expresionismul german – the works. Pentru mine, o vizita aici e la fel de importanta ca una la Figlmüller. De fiecare data gasesc chestii interesante in colectia permanenta (care e prea mare ca sa fie expusa in intregime, asa ca tot timpul exista ceva nou) – acum am gasit farfurii pictate de Picasso. Plus ca, intotdeauna, dar intotdeauna, e o expozitie temporara misto – prima data am vazut Andy Warhol, au mai fost desene de Klimt, o selectie de Magritte, si in septembrie anul viitor prevad ca ma intorc pentru “Matisse und Fauvism”.

Si ultima chestie pe lista – promit! – Museums Quartier. In fostele grajduri imperial si-au gasit loc: Leopold Museum (cu cea mai mare colectie Egon Schiele din lume), mumok cu tot felul de bunatati semnate Warhol, Picasso, Klee etc; Kunsthalle; Arhitekturzentum; Designforum Wien si alte chestii interesante. Gen terase cu bere, doh.]