[fake X’mas givaway] Stalinskaya
Zic sa incepem Fake X’mas-ul de anul acesta asa cum trebuie. Adica stropit cu alcool :-))
Dupa cum probabil ati dedus deja din fotografia de mai sus, giveaway-ul de saptamana consta in trei sticle de Stalinskaya: Red, Silver si Blue.
Probabil ca varianta Red (original) o stiati deja, dar anul acesta Stalinskaya a lansat doua noi sortimente. Silver e filtrata prin ioni de argint si aduce un gust fin si echilibrat, iar Blue vine cu o concentratie de alcool de 45%.
Ca sa castigati cele trei sticle, trebuie sa imi lasati un comentariu mai jos in care sa povestiti pe scurt cea mai memorabila noapte de distractie din viata noastra – o petrecere fabuloasa, un chef cu prietenii, o escapada care ti-a ramas in minte.
Vor fi trei castigatori (fiecare urmeaza sa primeasca cate trei sticle) si de data aceasta ii voi alege eu, iar cele trei povesti castigatoare vor fi postate si pe pagina de Facebook Stalinskaya.
Astept raspunsurile pana luni, 26 ianuarie, ora 23:59.
Fake X’mas Giveaway e un joc pe care l-am pornit pe 24 iunie 2013 pe motiv ca ar trebui sa primim cadouri mult mai des, chiar daca nu e Craciun. Enjoy!
Update
Castigatorii sunt cei de mai jos
in perioada “pre” rata la casa, copil, nevasta – care e o boala nimicitoare in ultima vreme – obisnuiam sa ne strangem din doua clickuri si sa fugim de vinerea in munti la cate o cabana si sa radem niste party-uri memorabile. Unul dintre ele a fost la o cabana in fundata unde am plecat sa facem doua seri de carnaval si o iesit balcaniada in costume de epoca… la ping-pong. Asta deoarece gazda isi lasase masa de ping-pong pe laterala living-ului si am gasit o minge pierduta pe sub un calorifer. Nu ne-o trebuit multa vreme sa gasim doua funduri de lemn de bucatarie si am inceput sa jucam pe sistemul 2 din 3, pana s-o strans toata gasca in jurul mesei. Evident, nu ne-o mai trebuit zbantuiala si party, pentru ca dupa atata efort si sustinere de pe margine, nu mai putea nimeni sa miste nici picioare si nici mainile mai mult decat sa ridice paharul/halba. Noroc totusi ca ne-am prins ca o rasarit soarele si numa bine ne-am mutat pe terasa sa continuam meciurile :))
Revelionul de acum 6 ani, care a inceput pe 31 decembrie 2009 si s-a terminat pe 3 ianuarie 2010!Prieteni dragi, povesti, glume, mancare buna, barbati-miu isi descoperise “talentul” de cocktail-boy, si a facut cateva combinatii memorabile!Io eram no drink ca eram 2 in 1, dar oricum distractia a fost de pomina!!!!
Nunta noastra, AC/DC si o matura pe post de chitara :D , scos pantofii de mireasa si incaltat tenesi, pentru a putea dansa. A doua zi febra musculara ingrozitoare :)
Anul 2. Ultima zi de sesiune, ultimul examen.
Urma prima beție :)) …
Revin. Ultimul examen, luat rezultate, urcat în mașină, plecat la mare. Vama ne aștepta cu drag.
După un drum somnoros, ajungem în Vamă. Pit stop 1: shaworma. Pit stop 2: la market la Bibi, una bucată sticlă de vodka, una bucată sticlă de Cola.
Destination: plaja de la Stuff. După combinații letale de mai mult vodka decât suc, ajung frumos să intru în apă, îmbrăcată. Mi-aduc aminte ca prin vis că nu e bine să intri încălțat. Revin pe plajă, las adidașii și geanta. Fată responsabilă. Mă întorc în apă … uitând că în buzunarul de la pantaloni am telefonul meu cel nou …
2 zile l-am uscat. Spre bucuria mea, a mai funcționat apoi :).
Cred ca pentru mine cea mai memorabila a fost o…dimineata! La ora 9 cand am iesit de la un examen prin anul trei, ne-am oprit in prima berarie din Romana (ii ziceam La Imputzita din motive obiective) unde ne-am pus pe niste beri. Care s-au transformat in alte beri. Dupa care au venit verisoarele lor vodcile. Dupa care…nu mai stiu exact decat ca era noapte cand am ajuns acasa. Si stateam intr-o mansarda cu scara cilindrica si fara lift. Let’s just say…the climb was memorable! :D
Vama, multe White Russian, dupa care discutat jovial cu o gashca. Pana a venit amicul meu sa-mi spuna ca de fapt ma cert cu aia si sa plecam, ca nu-i a buna :)
L-am ascultat, din fericire.
Anul trecut am plecat cu prietena mea cea mai buna in Brasov, pentru un weekend. Am cunoscut o gasca foarte faina cu care am pastrat legatura pana acum.
Pentru ca nicio poveste memorabila nu incepe cu “Mancam o salata cand..” , ci cu “Bausem deja destul..” , sau cu “Eram la al treilea pahar deja..”. Pentru ca cele mai frumoase petreceri au loc la mare. Pentru ca totul se simte mai intens la rasarit decat la miezul noptii. Pentru ca atmosfera dintr-un club nu se compara cu cea a unui festival in aer liber, sau cu frenezia dintr-un cort. Pentru ca e mai usor sa tii un pahar de carton in mana, decat unul de sticla. Pentru ca in tenisi nu ai niciodata grija durerii de picioare. Pentru ca durerea e oricum prea mica, in raport cu bucuria pe care o simti. Pentru ca putin alcool te ajuta sa simti muzica mai intens, dar pentru ca nu e nevoie sa uiti de tine. Pentru ca uiti de oboseala cand “muzica ajunge din difuzoare pana-n sange”. Pentru ca nu mai ai griji. Pentru ca te bucuri din plin. Pentru ca iti creezi niste momente memorabile. Pentru ca asta e cea mai frumoasa noapte de distractie din viata mea.
Anul trecut in octombrie am fost la un concert in club Colectiv si m-am simtit foarte bine, mai ales cand dupa concert am facut poze si am vorbit cu membrii trupei, le-am oferit membrilor cate o ciocolata, mai ales tobosarul a fost foarte incantat ca a primit asa ceva, imi spusese ca ii era pofta de ceva dulce dupa concert :) Chiar a fost o noapte super faina, m-am simtit bine si nu am fost singura, am fost cu o fata care este foarte draguta si ne intelegem foarte bine :) Sper sa mai am momente de genul :)
Sa tot fie vreo 8 ani de atunci, eram inca flacau la mama cum se spune si pus pe distractie nevoie mare. Asa ca ne-am vorbit noi baietii si am plecat cu cortul intr-o seara, o gasca de vreo 6 baieti. Am ajuns la padure, am montat corturile si ne-am pus pe istorisit la un foc de tabara in timp ce ne delectam cu bauturile pe care fiecare dintre noi reusise sa le subtilizeze de acasa fara stirea parintilor. La un moment dat ametiti de atmosfera si de bautura ce ne da noua prin cap? Sa jucam v-ati ascunselea la nocturna prin padure. Si da-i si fugi care pe unde se putea sau ma rog care pe unde-l mai ducea si tineau picioarele. Eu ma nimerii cu un amic, de fapt mai bine spus ne cam tineam unul de altul ca sa nu cadeam pe jos si in nebuloasa noastra cautam sa ducem si motorul lui cu noi. Cautandu-ne un loc sa ne ascunde ajungem pe podetul ce trecea peste raul din zona. Auzind zgomot ma ascund uitand de amicul meu. Cand am realizat ca nu e langa mine dau sa-l caut dar chiar atunci aud ditamai bufnitura in apa. Ies repede din ascunzatoare si alerg sa vad daca e amicul meu. Il strig de zor din apa nu se auzea nimic, dar nici pe mal nu era nimeni. Tot tipand s-au apropiat si restul amicilor nostri si hai sa-l cautam. Acum gluma-i gluma dar cam incepusem sa ne speriam cand am vazut ca nu raspunde pe nicaieri. Asa ca am sunat la urgente, am sunat parintii si in scurt timp s-a impanzit padurea de politisti, jandarmi, pompieri, ambulantieri plus familiile noastre panicate. Si dai si cauta, parca eram in filme, lumini de lanterne, portavoci ba chiar si scafandri pentru ca le spusesem ca am auzit bufnitura in apa de sub pod. Dupa ceva cautari scafandrii scot din apa motoreta prietenului meu, toata lumea si mai speriata se gandeau ca pe el l-a luat apa. Asa ca se intetesc cautarile. Deja imi fugise si mama aburilor de alcool din cap la cat de speriat eram, noaptea era pe sfarsite si pe amicul meu tot nu-l gasisem, parintii plangeau, toti erau mai mult decat panicati cand la un moment dat unul dintre politisti ne striga. Alergam speriati spre dansul si ce sa vezi, la umbra unor boscheti la marginea padurii, amicul meu dormea cu bulbuci. Cand s-a trezit ne-a spus ca din inertie scapase motorul in apa apoi se dusese la culcare. Concluzia era ca el dormise toata noaptea in timp ce noi il cautam disperati. Una peste alata, s-a terminat cu bine daca trecem peste mustruluiala parinteasca si peste amenda politiei suparata ca a cautat toata noaptea un tanar ce se odihnea in boscheti.
era iarna, eram la munte cu niste prieteni, avem ctv sticle de bautura cu noi si ne plimbam, “escaladam” sa zicem asa, cand facem un mic popas, si unu din prieteni mei vede o apa care inca nu inghetasera, si ce se gandeste el, sa arunce bauturile acolo, care vrea sa bea sa se bage in apa sa le ia, bine inteles ca mam dezbracat in spiritul grupului, si am sarit in apa sa recuperz bauturile, dar si acel prieten ce patit dupa:)), se poate spune ca apa aceia devenise noul lui camin:)), era foarte rece, dar cu ajutorul bauturii neam incalzit imediat
Eram in al doilea an de facultate, ma angajasem de curand si revenisem in orasul natal trecand la studii la distanta dar mentinusem legatura cu fostele colege de camera din Galati care imi devenisera prietene apropiate. Asa ca in sesiune cand ma intorceam pentru examene tot la ele ma cazam in camin. Intr-o seara dupa examen ce-mi zic “zuzele”: “Sims am vorbit cu Karim sa iesim in seara asta la o petrecere cu totii.” Acum sa va spun si cine era Karim. Prietenele mele Geani si Ramo erau ele fete bune in general dar si putin cu mintea cam in colturi asa ca intr-o seara in club s-au lasat agatate de doi arabi pe principiul studentesc: ne scoate in oras la cele mai faine restaurante, ne face mici cadouri si asta pentru cativa pupici acolo, care-i problema? Hmmmm indoim’as ca e chiar asa de de simplu dar acum nu puteam nici sa las nebunele sa se duca singure. Asa ca ne imbracam, ne aranjam si la ora stabilita in fata caminului ne astepta un 4X4 ultima generatie. Fetele urca in spate alaturi de Karim si prietenul lui Ahmed iar eu ma urc in fata alaturi de sofer, pe nume Hassan. In spate deja oamenii aveau alte ocupatii foarte apropiate, mainile deja inepusera sa umble pe sub haine dar fetele se simteau de minune. Eu ma uitam cand in spate cand la Hassan care zambea stramb la mine si-mi facea cu ochiul. Acum ma si gandeam ce Doamne Iarta-ma sa fac asa ca intru in vorba cu Hassan doar, doar oi mai trage de timp sa reusesc sa le conving pe fete ca ar cam trebui sa ne intoarcem. Si nici nu incep bine a vorbi ca ma si trezesc ca Hassan al meu incepe sa-mi povesteasca viata lui, ba imi si arata poze cu nevasta si copiii lui, ba chiar si cu verii lui de pe bancheta din spate si nevestele acestora. Noaptea se lasa tot mai jos peste oras iar arabii s-au gandit ca ar fi bine sa dam o fuga pana la Braila unde aveau ei biroul sa mai ia cate ceva. Deja ma ca treceau fiorii dar cum fetele mele nu s-ar fi lasat duse din masina de langa arabii minune prea curand n-am avut incotro si am plecat la Braila, pe principiul bei Grigore aghiasma. Acum ce pot sa zic Hassan baiat de treaba ma servea ba cu sucuri, ba cu bomboane de ciocolata si iar se apuca de povestit, parca eram psihologul de serviciu. Fetele si arabii si mai incinsi in spate ce se decid cei din urma, sa mergem la ferma lor de la Macin sa stam la masa si sa continuam petrecerea. Joaca, joaca dar de acum ma cam treceau fiorii pe sira spinarii cand ma gandeam la izolarea de acolo si la cat de bine puteau arabii sa ne faca de petrecanie si nimeni sa nu afle macar. Asa ca incerc din nou sa-mi conving fetele ca e cazul sa facem cale intoarsa dar ele nimic, se simteau asa de bine ca mai ca nu le dansau arabilor in poala. Inghit in sec si ma intorc spre Hassan care imi face semn sa-i las sa se simta bine si se apuca iar a-mi povesti vrute si nevrute de parca venise la spovedit la tata parintele. Noapte, noapte, trecem cu bacul de la Braila la Macin, semnalul de la telefon pleaca si el unde vede cu ochii si uite asa ne trezim in ditamai pustietatea la stana arabilor. Deja cand am vazut ca nu mai am nici semnal la telefon simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare facand mii de scenarii despre violuri si alergaturi prin padure iar fetele mele ziceai ca sunt in culmea fericirii, radeau, glumeau, dansau si-i pupau pe arabi de mama focului de ma gandeam sincer ca in loc de suc ele consumasera in spatele masinii ceva cu grade. Coboram din masina odata ajunsi la ferma si ne iese in intampinare, Maria femeia care se ocupa de ferma si parca parca imi mai veni si mie inima la loc. Inauntru ne astepta un foc cald in soba, masa pusa cu fel de fel de preparate arabesti si bauturi care mai de care mai speciale si muzica cu “Habibi, habibi, habibi” pe fundal. Eram asa de fericita ca mai era cineva cu noi ca as fi stat numai cu Maria la bucatarie dar din pacate eram invitata si trebuia sa iau masa cu Karim, Ahmed si Hassan. Mancarea buna ce-i drept dar mie imi cam intra cu ghionturi cand ma gandeam la finalitatea serii care nu-mi parea prea nevinovata mai ales cand ma uitam cu ce priviri pofticioase le privesc arabii pe amicele mele. Hassan al meu in continuare foaret fericit ca are cu cine sta de vorba continua seria istorisirilor despre viata lui si a familiei, despre cum a venit in Romania etc. Dornici sa-mi prezinte cultura lor imi tot prezentau bucatele de pe masa iar eu le tot turnam in pahare mai ales ca am vazut ca le si place bautura. Dupa vreo ora de discutii si de umplut pahare si dupa vreo cativa litri bauti cu spor eu abia daca gustasem din pahar dar lor le umplusem de zor, adorm arabii mei fara drept de apel pe canapea cu fetele in brate. Acum ma bazam pe liantul de prietenie ce se legase cu tanarul Hassan in speranta ca ne va duce inapoi in civilizatie asa ca mi-am trezit prietenele ametite care atipisera si ele alaturi de arabi, mi-am luat la revedere de la tanti Maria si pe aici ti-e drumul. Hassan om de treaba in final ne-a dus inapoi in Galati ba mi-a cerut si numarul de telefon ca sa ne intalnim sa mai vorbim, ca deh i-am dat sfaturi utile despre cum sa se inteleaga cu sotia sa (pe bune ca ar fi trebuit sa dau la Psihologie). I-am multumit lui Dumnezeu ca eram tefere si nevatamate si le-am mustruluit bine pe fete desi la cat de alcolizate erau oricum nu ma bagau in seama, dar le-am pomis sincer ca de mai au de gand sa repete experienta eu nu le mai tin companie pentru ca risc sa ma inbolnavesc de inima nu alta….
Acum vreo 2 ani prietena mea care se mutase la Brasov isi serba ziua de nastere in locuinta parintilor plecati in statiune. Drumul lungut, zapada afara, pe alocuri si blocaje asa ca am ajuns exact in toiul petrecerii. Bat la usa dar de unde sa ma auda careva, din casa se auzea o muzica infernala mai ales ca Dj-ul se pare ca era fan Du hast, Du hast Nitzch….intr-un final m-au auzit si pe mine si am intrat inauntru. O imbratisez pe sarbatorita, ii dau cadoul apoi o rog sa-mi indice un loc unde sa ma schimb dat fiind ca eram in blugi si cu cizme de schi iar restul in rochii mulate si costume. Ma retrag in camera sarbatoritei sa ma schimb si dau peste rezerva de bautura tarie care mai de care, vin rosu (pentru romantici) de baut sub clar de luna plina in timp ce valurile marii ce se sparg de stanci alaturi de marea iubire, bere la discretie,sampanie s.a.m.d. ce mai aveam senzatia ca am intrat in vinaria statului. Se anunta o seara cu multa “voie buna”. Cand ies din camera si ma indrept spre sufragerie vad un “Romeo” cocotat pe balustrada balconului cu o sticla de vodka in mana cantand sub clar de luna. Cu sticla intr-o mana si cu cealalta tinandu-se de balustrada, cutremurandu-se ca-n ’77 isi intona amarul. Nu i-am dat importanta prea mare, pana cand am vazut cum se basculeaza peste balcon, rupe cateva crengi de corcodus sau ce copac era si pica in gradina casei in zapada.Toti ne-am panicat si cand am ajuns in gradina, tanarul statea mort de beat si repeta incontinuu in soapta „Mama unde esti? Bate-ma cat vrei! Dar vino sa ma iei ! :)’’.Am realizat ca nu e grav…l-au luat 5 persoane pe sus(trebuie mentionat ca nu avea decat vreo 120 de kg) si l-au tarat intr-o camera sa poata dormi pana se trezeste la realitate. Clar se anunta o noapte interesanta…Intoarsa in casa dau peste fratele sarbatoritei un tip la vreo 1.90 imbracat cu rochia de mireasa a maica-sii, cu o sticla de bere in mana si cu o matura in cealalta tipand ca Xena, printesa razboinica la prietenul sarbatoritei care chipurile n-o mai cerea odata in casatorie ca sa scape de ea odata si sa se poata muta in camera ei care a avut mereu o vedere mai buna spre noua vecina care adora sa se plimbe goala prin casa. In mijlocul monologului “Miresei pentru sor’mea” apare inca un amic care sub influenta bauturilor consumate probabil se simtea un mic Tarzan caruia ii disparuse retinerea si facea tractiuni la lustra de cristal pana a cazut peste o masuta de plastic cu lustra stalucitoare peste el, apoi intuneric bezna pana s-au gasit niste domni sa improvizeze niste veioze. Deja totul incepuse sa se duca pe apa alcoolului…Toti tipau, beau, tipau, iar beau, se miscau haotic in viziunea mea un pic ametita pentru ca sorbisem si eu dintr-un pahar de sampanie dar nefiind mare bautoare deja simteam cum incvep sa ma molesesc. Urc la etaj iar Romeo care se trezise striga la mine sa ii dau o sticla de sampanie, bea o gura si o arunca pe balcon razand si zicand ironic ’’Aduce noroc sa spargi o sticla de sampanie de ziua cuiva!”.Cand privim in jos sa vedem daca sticla s-a spart, ne ia un fior pe sira spinarii…sampania era infipta in parbrizul unui Audi :). Ne-am facut ca nu s-a intamplat nimic pentru ca masina era a unuia care era la petrecere si ala era cam de 2 ori cat Romeo si pe lung si pe lat. Nici nu realizasem cum trecuse timpul fiindca se facuse 4 dimineata si de la atata agitatie si spor, ma simteam defecta din fabricatie, terminata ca o baterie. Am atipit la un moment dat pe o canapea ascunsa sub scara care scapase de restul petrecaretilor. M-am trezit dupa circa 3-4 ore si eram mirata de linistea monumentala din jur. Ceva nu era in regula deoarece in minte aveam intiparit sentimentul de distractie, muzica si zgomot. I-am observat pe toti, sau ma rog, o parte din ei cum sforaiau obositi, claie peste gramada, unul peste altul parca erau Coloana Infinitului iar Brancusi era sticla de alcool care ii adusese in starea aia. Am mai asteptat putin pana s-au trezit toti, am facut poze de grup apoi ne-am luat ramas bun. I-am multumit lui Ancutei pentru primire, i-am urat sa se distreze la noua vartsa macar ca in seara aniversara daca nu mai mult apoi am luat-o la picior spre o noua petrecere dar despre asta o sa va povestesc alta data.
Una dintre cele mai memorabile nopti a fost cand, dupa o petrecere cu fetele (in care am povestit vrute si nevrute, acompaniate fiind de mancare buna si licori pe masura), am fost condusa acasa de un pretendent care ma astepta cu melodia mea preferata in difuzoarele de la masina si cu intentia de a ma plimba pe mijlocul unui bulevard din oras, pe liniile care separa cele doua sensuri de mers (ceea ce, fie vorba intre noi, s-a si intamplat) :)
Eram la aniversarea unui prieten acum vreo cativa ani, aniversare unde au curs ceva rauri de bautura :). Sarbatoritul si-a luat rolul in serios si a consumat ceva mai mult alcool, dar partea buna e ca nu a reactionat intr-un mod iesit din comun cu doar a adormit iar baietii i-au amenajat un pat comod in cada :). Dupa ce au scapat de sarbatorit ne-a cam apucat pofta de muraturi asa ca da-i si cauta prin bucatarie, prin debara, prin dulapuri dar n-am gasit nimic, cred ca inca nu incepusera sa se pregateasca de iarna in casa respectiva. Dar ideea de baza e ca tot cautand de zor prin casa muraturi, am ajuns si pe balcon unde baietii au descoperit un televizor din acela model din 1900 toamna cu tranzistori. Acum intrebarea e ce poti face cu un asa televizor cand esti beat? Oamenii normali l-ar pune la loc, dar cum gasca noastra nu se incadra in ceea ce se numeste normalitate l-a aruncat din balcon direct in strada. Zgomotul in miezul noptii a fost pur si simpplu infernal dar pe noi ne-a amuzat. Din pacate vecinii n-au fost la fel de amuzati pentru ca au chemat politia si la circa 20 de minute ne-am trezit ca suna la usa. Ne-am uitat pe vizor si ce sa vezi o cascheta albastra. Hmmm, ne cam treceau fiorii pe spinare. Ne-am uitat unii la altii si intr-un final cine altcineva decat Sorina a pus mana pe clanta si a deschid usa (la o adica eram printre cei trezi si care putea lega o conversatie). Asa ca il poftesc pe domnul politist sa intre, acesta urmat si de vreo 8 vecini furiosi la culme ca le-a fost deranjat somnul de frumusete. Ofiterul legii ne intreaba de proprietar. Ma uit la el si ce sa zic, pana la urma aleg adevarul si-i zic ca l-as putea chema dar ca probabil nu-i chiar cea mai buna idee dat ca doarme in cada asa ca ma ofer sa-i raspund eu la intrebarile pe care le are. Urmatoarea intrebare este evident referitoare la televizorul care se afla acum in mijlocul strazii. Sa mint sau sa o iau pe ocolite, baietii deja se bateau cu pumnul in piept ca nu suntem noi de vina. Asa ca ii spun omului ca am incercat si noi sa prindem posturi straine si l-am scos pe pervaz in balcon dar ca s-a facut curent, s-a trantit usa de la camera si televizorul pur si simplu zburat de pe balcon (Cam ca-n reclama cu aripile :). Ofiterul si el amuzat de raspuns se multumeste sa ii dea propietarului obosit din cada o amenda pentru tulburarea linistii publice si mai scoate de la noi si promisiunea ca nu-i vom mai deranja pe vecini dupa care pleaca si ne lasa in continuare sa cautam muraturile pe care bautura din noi le cerea imperios…. :)
Ningea ca in povesti de cateva zile. Zapada era deja marisoara si gerul pe masura. Impreuna cu colegele cu care locuiam (la curte, prin Rahova) ne-am dus, seara, la concertul Tudor Gheorghe pentru care stransesem cateva luni bani de bilet (eram studente). Concertul de vis, viata era frumoasa dar seara abia incepuse. Dupa concert am mers intr-un club, ne-am cinstit cu un paharut, doua trei…asa. cat sa ne tina de frig pana acasa.Pe la 1 noaptea ajungem in fata portii, dam sa o descuiem cand ce sa vezi?? Prinsese o pojghita de gheata sizapada viscolita si se blocase, nu se clintea din loc! Incercam noi de cateva ori sa o descuiem, poarta nu si nu. GArdul nu se punea problema sa-l sarim ca aveam ceva probleme cu echilibrul si mai erasi inaltut. Ne-am impins noi pe rand in porta, nimic. Era deja mult prea frig! Vecinii nu ii prea cunoasteam si nici nu puteam sa-i deranjam la ora aia. Aveam doar nr de fix al vecinului de alaturi, ne facem curaj si una dintre noi ilsuna. raspunde nevasta-sa si ne zice ca sa lasam gluma la ora asta,inchide si pa, la revedere. Mai sunam un amic si ne da geniala idee sa sunam la 112, la pompieri, sa vina aia sa ne deschida cumva poarta. Sunam, raspundem la interogatoriul corespunzator (dar fara lampa in ochi, macar ne incalzeam!!) si omu de la dispecerat zice ca nu au mai avut asemena solicitari si ca cel mai bine sa apelam la vecini. Dar ne e rusine sa sculam vecinii la, deja, ora 2noaptea!Dar la 112 nu va e rusine sa sunati???primim imediat raspunsul. Norocul nostru ca a trecut un echipaj de politie pe strada, care au sunat la aia cu dezapezirea, au adus o scara de undeva, un nene a sarit gardul si ne-a deschis din interior. Dupa 2 ore eram congelate, dar nu am lasat un amanunt din asta, nesemnificativ, sa ne strice seara. In fond, ajunsesem la concert!
Un prieten a organizat la el in apartament o petrecere cu tema Eurovision, pentru ca era finala si am zis sa facem ceva haios. Inainte sa inceapa ne-am exatras cate o tara pe care sa o reprezentam.. trebuia sa facem mancare din tara respectiva, eu trebuia sa fac o reteta cu carne de capra, dar pana la urma am decis sa fac coaste de miel. Am avut si un concurs de degustare cu vin si branza, la care fiecare am pus cate 10 lei, care au ajuns la echipa castigatoare. Si daca tara pe care o reprezentai, castiga Eurovision, urmatoarea petrecere se dadea la tine acasa.
si castigatorii sunt?
Yupii multumesc mult Chez Mazilique :) ne pregatim iar de petrecere
multumesc :)