[Food] Road-trip: Doua zile in Ruse, Bulgaria

Cand am hotarat destinatia acestui road-trip eram inca amortita de iarna. Asa ca mi-am intrebat colega blonda de banca: “Unde schimbam peisajul in cel mai scurt timp?“. “Pai trecem Dunarea la bulgari”, a zis ea.

Asa ca ca am ajuns la destinatie intr-o ora (deci am avut mai mult sa batem restaurantele de la vecini). Ce-a urmat insa…

 

Mehana Ciflika

Prima oprire dupa ce-am trecut granita a fost la restaurantul Mehana Ciflika – bine cotat in recenziile pe care le citisem.

Prin urmare, am incercat sa incepem masa in stilul traditional, adica cu salata, dar am abandonat rapid ideea in favoarea unui ficat de gasca la jar si al unui ciolan de porc la cuptor.

 

 

Pentru ca imediat dupa ce am dat comanda m-au incercat remuscarile, si ca sa nu mi se para ca as fi batut drumul degeaba, am mai inghesuit pe masa o “Alba ca Zapada”, adica un fel de dip facut din iaurt strecurat, castraveti taiati marunt si nuci, o salata “Cesnova” cu ardei copt, sos de rosii, usturoi si patrunjel (avea si ceva branza, dar la care am renuntat), plus o salata de vinete coapte cu rosii.

 

In final am incheiat cu prajitura casei, “Ciflika”, un fel de tort in straturi cu o crema precum budinca la plic. Un desert dezastruos, de care n-am vrut sa ma ating, dar pe care Oana l-a devorat in sub un minut, drept pentru care prajitura s-a transformat in motiv de tachinare pentru tot restul anului vietii.

 

Din meniul restaurantului mi-a mai atras atentia un ghivechi “mosieresc” de 2 kilograme/portia (dafuq!!!) (28,99 leva) care continea ciolan de porc dezosat, morcovi, ciuperci, vinete si cartofi. De asemenea, nu au trecut neobservate nici vreo trei feluri “haiducesti”, plus o “mancare tovaraseasca” cu limba de vita, burta de vita, carnati si maruntaie de pui. Din fericire, mi-am limitat experimentele la timp.

 

Planet Food

Privind de afara, locul mi s-a parut a avea potential pentru un mic dejun cinstit. Cum am ajuns la concluzia asta, habar n-am. Ca si in multe alte ocazii, m-am inselat. Planet Food imi fusese recomandat pentru meniul variat, asa ca am comandat un mic dejun arabesc (adica o lipie umpluta cu pui, maioneza cu usturoi si rucola), o portie de cartofi prajiti cu ierburi aromatice proaspete (erau reci si cu ierburi uscate), un sandwich cu paine proaspata (adica proaspat dezghetata) si prosciutto (fix jumatate de felie) si mai multe prajituri “home-made” (inca nu stiu in ce casa au fost facute, dar as vrea sa aflu ca sa ma feresc sa-i calc pragul vreodata).

 

Cosmopolitan World Cuisine

Daca e un lucru comun pe care l-am observat in toate restaurantele in care am fost in Ruse este ca bulgarilor le place varietatea. Prin urmare meniurile sunt multe si cuprinzatoare (din pacate prea greu de parcurs de cineva cu capacitatea mea de concentrare). La Cosmopolitan, restaurantul hotelului cu acelasi nume, erau nu mai putin de cinci: doua meniuri principale, unul oriental, unul de oferte speciale, unul de deserturi si un altul de bauturi. Asa ca m-am executat si am comandat din toate.

 

Dar am transat situatia rapid: ca de fiecare data cand gasesc foie gras intr-un meniu – il comand. Nu mi-a parut rau, dar n-am putut sa nu observ ca reteta era exact la fel ca cea de la Mehana Ciflika (ficatul tras in tigaie si asezat pe felii de mere caramelizate), insa executia mai proasta (ficatul era mai uscat).

 

Am continuat dezmatul cu o salata tabboule cu (ceva prea mult) bulgur, o tocana de iepure (o surpriza placuta), un munte de dovlecei pane (aproape ca nu poti sa dai gres cu ceva deep fried) (aproape).

 

Extra puncte la capitolul stil, lux & eleganta: gresia din carciuma imita pattern-ul Louis Vouitton (cuz this is where interior design comes to die)

 

Happy Bar & Grill

E cu siguranta restaurantul cel mai popular din Ruse – unde altundeva gasesti coaste de porc si sushi asezate relaxat in acealasi meniu? De asemenea, e si cel in care ajung cel mai des cand trec de partea cealalta a podului de la Giurgiu. Motiv pentru care am amanat vizita aici, in speranta ca voi descoperi alte locuri mai interesante, cu mancare mai buna. Nu s-a intamplat.

Prin urmare, in seara in care am ajuns la Happy ar fi trebuit sa stam la coada, la intrare, aproape jumatate de ora ca sa ne putem aseza la o masa libera (era luni seara si noi nu aveam rezervare; nici nu vreau sa-mi imaginez ce ar fi fost daca era sambata) (don’t get me wrong, carciumile aglomerate sunt tot timpul motiv de bucurie si reassurance). Intr-un moment de maxima inspiratie am cerut sa asteptam la bar, asa ca ne-am facut de treaba cu bere Kamenitza rece (eu) si o Sangria prea dulce (colega blonda care mananca deserturi discutabile) si am valorificat timpul studiind intensiv meniul plin de poze si facandu-ne lista cu ce urmeaza sa comandam pe un servetel.

Asa am sfarsit cu o masa plina cu calamari prajiti (9,99 leva) cartofi prajiti (2,99 leva), salata de de quinoa cu legume coapte (6,99 leva)…

 

…si un platou cu 32 de piese de sushi, nigiri, maki & co. (39,43 leva), un bol cu edamame (3,99 leva) si unul cu wakame (6,99 leva)

 

…plus un desert din dovleac copt si tapioca (4,29 leva) si un sufleu de ciocolata (4,49 de leva) (de fapt era un fel de molten lava cake overcooked)

 

Happy nu e vreun restaurant rafinat, departe de bucataria lor aceasa supozitie, insa printre felurile semi-preparate, extra dulci, sarate si glutamate, in meniul lor se strecoara si feluri de sezon, la care de multe ori nu poti rezista: primavara au fresh-uri de capsuni, vara se joaca cu pepene si tot felul de fructe de padure, iar iarna asta am gasit pe meniul multe feluri cu dovleac.

Si, una peste alta, a fost unul dintre cele mai bune restaurante pe care l-am incercat in Ruse (a se citi “cel mai putin prost”).

 

La Strada

Restaurantul e cunoscut in Ruse nu neaprat pentru meniu, ci mai ales pentru colectia de masti (more or less) venetiene (kitsch at its best) care atarna pe pereti. Dupa ce am vazut ruland pe niste plasme enorme imagini ce promovau meniul de sushi dulce (adica cu martipan, cocos si ciocolata sau papaya si pomelo, ori nigiri cu portocale) (yeah, I know!) am hotarat ca totusi nu e nevoie sa incerci orice macar o data, si am comandat niste prajituri mai putin “extravagante” – un tort de ecleruri si un altul de migdale.

Ambele erau genul de desert pe care restaurantele le cumpara in baxuri congelate. Nimic din ce as vrea sa repet vreodata.

//

Dupa doua zile petrecute in restaurantele din Ruse mi-am promis ca e ultima data cand mai fac experimente de genul acesta (desigur, imi trece pana luna viitoare, cand o sa ma entuziasmez cautand o alta destinatie pentru road-trip). In masina, cautand totusi un restaurant care sa merite un drum pana la vecinii de peste Dunare, Oana ma intreaba: “Auzi, iti ajunge benzina pana in Turcia?”. Evident, mie mi-au sclipit ochii cu gandul la lahmacun, kokoreç si midii umplute pe malul Bosforului. Dar asta intr-un road-trip viitor.

 

Bine de stiut

⇒  Roata blocata pentru parcat aiurea (m-am grabit ca moldoveanca la foie gras cand am parcat la Mehana Ciflika si am uitat de plata parcarii) se rezolva “neoficial” cu 20 de leva

⇒  Taxa de pod de la intoarcere se plateste doar in leva sau euro. Daca ai uitat sa schimbi, risti sa alergi ca blonda pe la tiristii din vama, pentru niste bisnita de mare angajament, sau sa blochezi bariera de la granita, ca mine.