Cam asa aratam ieri dimineata, la prima ora – fara par coafat, fara vreun retus “subtil” in Photoshop si fara niciun strop de make up. Asta nu pentru ca mi-as purta cearcanele cu vreun soi de mandrie – nu e nicio urma de declaratie feminista aici, e doar o lene sincera.

Intotdeauna mi-a fost lene cand cand a venit vorba de orice fel de ritual care includea farduri, creme, lotiuni, pudre si alte smacuri si apucaturi feminine. Intotdeauna m-am plictisit pe scaunele de coafor si niciodata nu mi-am gasit starea in situatii care presupuneau “infrumusetare”.

Dar cum eu nu mai am 20 de ani si fata mea nu mai e proaspata ca o piersica in roua diminetii (sa fim seriosi, ca nici n-a fost vreodata), in ultima vreme a trebuit sa dezvolt un set nou de skill-uri, care sa le includa pe toate cele de mai sus, dar fara sa ma faca sa pierd ore in fiecare zi. In aceasta cautare care a ultimilor cativa ani am avut noroc sa descopar cateva produse – nu multe, ca ar fi devenit complicat si time consuming, deci contraproductiv – si cativa oameni care sa ma scoata din corvoada unei rutine de beauty.

Make up

Am inceput sa folosesc farduri on a regular basis foarte tarziu, in ciuda unui debut spectaculos prin clasa a saptea, cand scapasem in butoiul cu eyeshadow albastru. Noroc ca am depasit momentul repede. Pe la 27 de ani am inceput sa imi reiau aceste obiceiuri, dar din fericire ceva mai discret. Fast forward pana in zilele noastre am reusit sa-mi dezvolt o rutina care sa ma tina cat mai putin in fata oglinzii.

Cu niste sprancene bine pensate care incadreaza fata, cateva gene fir cu fir care mi-au eliminat mascara din viata cele doua minute in care aplicam mascara, plus un strop de blush sunt gata in sub 30 de secunde. Daca vreau sa elaborez, am variantele de mai jos.

// The essentials //

Crema de fata Avene Hydrance Optimale Legere – e o crema foarte lejera, asa cum ii spune si numele, care se absoarbe foarte repede in piele si nu o lasa grasa. In plus, are SPF 20, ceea ce nu strica. (Am incercat sa folosesc vara asta crema cu SPF 50 si m-am trezit cu o serie de pori astupati si tot felul de aratanii pe fata care nu pot sa spun ca m-au amuzat).

Fond de ten – Eu imi doresc o acoperire lejera, cat sa uniformizeze tenul si sa nu-l lase incarcat. Acum folosesc Yves Saint Laurent – Le Teint Touche Éclat, care are si un factor de protectie de 19. Alte variante care mi-au placut: Face & Body Foundation de la MAC si High Definition Foundation de la Make Up Forever.

Fard de obraz – o atingere roz pe pometi, cat sa nu arat prea palida (mai ales daca folosesc rujul de mai jos, care are puterea sa suck the color out of my face). Pentru moment alternez un Bourjois (16 Rose Coup de Foudre) si un L’oreal (Sandalwood Pink).

Fard de pleoape – Smut Velvet de la MAC. Am nimerit atat de bine culoarea asta incat mi-am dat seama pe parcurs ca pot sa-l folosesc atat pentru conturarea ochilor, cat si pentru definirea sprancenelor. Score!

Gene – Am renuntat la mascara in momentul in care am cunoscut-o pe Raluca Popescu de la Xtreme Lashes. De aproape un an (octombrie, to be exact) ne intalnim o data la trei saptamani ca sa-mi faca privirea mai intensa (si diminetile urmatoare muuult mai simple).

Gene #2 – Inainte de Raluca a existat mascara They’re Real de la Benefit. Best that I ever had. 

Sprancene – De cand am ajuns in Bucuresti, acum mai bine de zece ani, am cautat pe cineva care sa-mi penseze sprancenele foarte bine. Sunt de parere ca daca treaba asta e bine facuta (si stiu sigur ca eu nu sunt in stare), sprancenele iti incadreaza fata si restul devine muuuult mai simplu. Evident, pana sa ajung sa gasesc pe cineva care sa corespunda am trecut prin tot felul de faze mai mult sau mai putin dezastruoase. De doi ani insa l-am descoperit pe Darius Stanese de la iBrows care works wonders and magic.

Demachiant – Ani de zile mi-a fost greu sa deprind acest obicei sanatos, pentru ca 1/ imi era lene si 2/ imi era foarte lene si 3/ nu imi place textura laptelui demachiant. Nici senzatia de dupa – tot timpul imi lasa impresia ca imi astupa porii. Asa ca dupa laptele demachiant trebuia sa urmeze lotiunea tonica – pentru ca, nu-i asa, eu fix de inca o etapa in my beauty routine mai aveam chef. Asta pana cand a intrat in viata mea apa micelara de la Bioderma, acum vreo patru ani. Datorita ei am reusit sa-mi pastrez un ritual (oarecum) zilnic de demachiere. In majoritatea timpului o folosesc pe cea pentru piele sensibila – Sensibio H2O, dar vara mai alternez cu cea pentru piele grasa – Sebium H2O. De asemenea, am cate o sticluta travel size de 100 de mililitri in toate valizele mele. Just in case. 

// The Extras //

Baza pentru  pleoape – Nu stiu voi, dar eu urasc cand fardul de ochi mi se strange in pliurile pleoapelor. (I know, first world problems, right?). Asa ca pentru a evita asta folosesc un primer: Eyeshadow Insurance de la Too Faced.

Sprancene #2 – Asa cum spuneam, sprancenele traseaza niste detalii foarte importante ale fetei, asa ca atunci cand vreau sa le accentuez folosesc Gimme Brow de la Benefit, un gel care vine intr-o culoare naturala si care se aplica cu o periuta. In cateva miscari (foarte rapide, cuz I wouldn’t have it any other way!) sprancenele capata forma, volum si culoare. Ta-dah!

Anticearcan – De vreo patru ani folosesc Airbrush Concealer de la Clinique. E un iluminator si anticearcan all rolled into one. Daca e suficient de bun pentru Lisa Eldridge, e bun si pentru mine.

Iluminator – Asta e un moft pentru cand am chef sa arat ca si cum I would have that certain glow care, bineinteles, imi lipseste cu desavarsire. Asa ca folosesc Skin Illuminator de la No. 7.

Spray cu apa termala – Atunci cand calatoresc am intotdeauna cu mine un spray cu apa termala in bagajul de mana, iar vara am intotdeauna unul in genta. My eau of choice – Vichy.

Lips

E nevoie de un capitol separat pentru ca am trecut prin suficiente degustari de meniuri sau dinner parties la finalul carora treceam intamplator pe langa o oglinda doar ca sa ma sperii ca aratam ca The Joker – cu rujul rosu intins de la o ureche la alta, de la barbie pana pe varful nasului, am reusit sa gasesc si o solutie.

N-am folosit ruj, gloss sau alte chestii de dat pe buze pana acum vreo doi ani, in principal pentru ca atunci cand aveam 16 ani si lucram la radio mi se parea ca rujul ma impiedica sa vorbesc corect. Weird, I know. Asa ca n-am mai folosit nimic de genul pana cand, la o sedinta foto pentru Harper’s Bazaar de acum doi ani, a trebuit sa ma machiez singura. Ceea ce a insemnat ca am tras niste linii nesigure de eyeliner si mi-am manjit botul cu singurul ruj pe care l-am gasit prin casa. Era un ruj rosu primit cadou de Craciun de la Avon (Luxe, in culoarea Designer Red, daca se intreba cineva). Si din momentul acela red lipstick was my newfound fetish. (La fel ca si eyelinerul negru, dar pentru asta nu am gasit solutia perfecta – inca imi ia jumatate de ora sa obtin un rezultat care nu ma faca sa arat ca un urs panda, deci this is not lazy girl material.)

Ruj rezistent la transfer – In mai toate pozele si filmarile in care m-ati vazut cu purtand un ruj rosu acesta era Cream Lip Stain de la Sephora. De cand l-am gasit n-am mai reusit sa-l schimb. N-am mai putut sa-l schimb pentru ca niciun alt ruj nu ramane la locul lui pe tot parcursul zilei, fara sa-mi dea emotii ca intre timp m-am tranformat intr-un clown scapat de la circ. Ce-i drept, fiind un ruj rezistent la transfer usuca putin buzele, but hey, am auzit ca nu poti sa le ai pe toate-n viata. Eu folosesc nuanta 01.

Hair

De cand imi aduc aminte parul meu a fost ceva care aducea aminte de un mop. Folosit. Tot ce-mi doream era sa gasesc o solutie ca parul sa mi se aseze fara 1/ coafor, 2/ o combinatie de trei-patru produse de styling diferite, 3/ trei gadgeturi, doua perii si un set de bigudiuri sau 4/ o combinatie a toate cele de mai sus. Vreo 20 de ani a durat asta, iar experimentele pe care le-am facut cu diverse tunsori ciudate nu au ajutat la nimic. Tot ce am reusit sa fac a fost sa lower my self esteem in unele ocazii sau sa pierd undeva intre 40 si 60 de minute de fiecare data cand incercam sa arat cat de cat prezentabil.

Pentru damage control am procedat dupa cum urmeaza:

Foehn – l-am luat pe cel mai puternic pe care l-am gasit prin magazine la momentul respectiv. E un Philips SalonDry AC de 2000 wati, iar asta inseamna ca-mi usuca parul in doar cateva minute.

Placa Remington – pentru cand am nevoie sa stea naibii drept.

Ondulator conic Remington – pentru cand am chef de niste bucle lejere.

Tratament de indreptare cu keratina – ei bine, abia aici I really hit the jackpot. Anul trecut prin octombrie m-am gandit ca asta ar fi o solutie salvatoare de timp. Asa ca m-am lasat pe mana lui Andrei Ambrosio de la Q-Studio, care mi-a aplicat tratamentul cu keratina braziliana (parca asa ii zice), ceea ce s-a tradus in peste 6 luni in care parul meu a fost drept si tot ce a fost nevoie sa-i fac era sa-l usuc putin dupa ce ma spalam pe cap. Ca de aranjat se aranja singur. Asta inseamna ca am economisit cel putin 30 de minute o data la doua zile. You do the math cat timp am salvat in ultimele luni! Asa ca saptamana trecuta am revenit la Andrei pentru keratina, plus sa-mi ia cativa centimetri din lungimea parului (shorter means faster!). And I really, really love it!

Sampon uscat – Nu stiu ce sa va spun despre sampoanele normale, fiecare cu al lui. Eu trebuie sa le schimb foarte des pentru ca am un scalp sensibil care face tot felul de mofturi si figuri. Dar pentru ca nu imi place sa ma spal pe cap in fiecare zi, din cand in cand mai folosesc un sampon uscat care sa absoarba sebumul de la radacini, when and if it’s the case. Preferatul meu e unul de la Boots, dar pentru ca nu merg niciodata la Londra suficient de des pe cat mi-as dori, il folosesc alternativ pe cel de la Klorane cu extract de urzica.

Nails

Dupa o copilarie si o adolescenta in care I mastered the art of nail biting, am ajuns la 30 de ani la o varianta cu care pot convietui. Unghii scurte, dar trecute pe la salonul de manichiura, pentru ca decat sa mi le fac singura mai bine ma apuc din nou sa le rod.

De asemenea, odata ce am descoperit lacul de unghii semipermanent nu am mai vrut sa go back. Doua saptamani culoarea ramane la locul ei si eu nu trebuie sa-mi pierd timpul cu acetona, retusuri si alte interventii cu care oricum nu sunt deloc familiara.

Asa ca acum, o data la doua saptamani o vizitez pe Georgiana la Q-Studio.

Body

Urasc sa ma dau crema de corp sau – even worse! – cu ulei de corp, asa ca intotdeauna am visat ca o sa gasesc o metoda alternativa, care nu presupune sa ma ung din cap pana in picioare cu ceva cvasi-slinos. Am descoperit solutia vara trecuta, intr-un Boots de pe Heathrow.

Vaseline Spray & Go – e un spray cu lotiune de corp care nu necesita prea mult efort din partea mea. Lazyness ftw!

//

Sper ca mai sunt de gasit si altele lenese ca mine pe aici. Asa ca drop a line in comentarii si spuneti-mi voi ce trucuri aveti.

(Si daca nu am reusit sa va plictisesc acum, stati sa vedeti data viitoare cand o sa va povestesc despre cum ma imbrac eu cu haine diferite, dar care de fapt arata toate la fel :-))