• The Studio • Mazilique Studio •

Deci practic asta va fi nucleul existentei tale”, m-a intrebat T., mai mult ca o concluzie, dupa ce i-am povestit ce urmeaza sa fac.

Au trecut deja cateva saptamani de cand vreau sa va povestesc despre the great, the most awesome, big news*! Rar mi se intampla sa am ceea ce o adolescenta probabil ca ar numi fluturi in stomac, dar cred ca asta se intampla (either that or the oysters I had in Ireland were really nasty).

In ultima vreme, Mazilique.ro, ceea ce a inceput in 2009 ca o joaca intr-o bucatarie de apartament subdimensionata si subechipata, a crescut in ceva ce imi umple zilele si viata cu oameni misto, mancare buna si calatorii multe. Nu am stat niciodata sa ma gandesc cu adevarat la asta, but I think I knocked this one out of the park, pentru ca e tare misto ce se intampla.

In toamna anului trecut am relansat blogul intr-un layout nou, care sa se muleze mai bine povestilor ce apareau tot mai des in afara bucatariei. Pentru ca, la fel ca-n orice poveste de dragoste, nu te poti atasa prea mult de trecut – trebuie sa lasi lucrurile sa evolueze si sa descoperi noi directii. De atunci am inceput sa musc mai des din tot felul de teme, ceea ce s-a tradus in batai de camp pe tot felul de idei. Daca v-ati intors pe aici inseamna ca ati vazut tot felul de lucruri – de la postarduri din calatorii, la beauty tricks si un fel de fashionable laziness. Nu sunt intotdeauna lucruri la care ma pricep, dar sunt situatii care imi ocupa viata intr-un fel sau altul. Si sa nu uitam de la ce am pornit – plictiseala amestecata cu pasiune si dorinta de a nu ma lua prea tare-n serios (in orice caz, nu aici).

In astia aproape sapte ani de cand ma joc aici, bucataria din viata mea reala a devenit tot mai neincapatoare – cea de acasa a inceput un fel de take over al intregului apartament. (Iti dai sigur seama ca e ceva in neregula atunci cand gasesti roboti de bucatarie inghesuiti sub patul din dormitor). Iar viata mea de pseudo-creativa s-a schimbat mult in ultima vreme – lucrez mult si din multe locuri, si cu tot mai multi oameni. Dar niciun birou din cele pe care le folosesc nu pot spune ca e potrivit pana la capat pentru tipul meu de activitate care include atat mailuri, cat si taiat ceapa, sedinte foto, dar si testari de meniuri. Plus toate brunch-urile si dinner party-urile care se mai pot intampla pe parcurs.

Asa ca de mai bine de un an a aparut nevoia unui spatiu nou, unde toate lucrurile sa-si gaseasca un loc. De atunci a inceput cautarea si n-a fost simplu, avand in vedere brief-ul meu complicat: locul trebuia sa fie un open space foarte luminos, central, usor accesibil, intr-un loc in care sa pot amenaja o bucatarie mare, dar sa ramana suficient loc si pentru o masa la care sa ne asezam cu totii ca sa mancam. In plus, trebuia sa fie suficient de versatil incat acolo sa se mai intample si cate un workshop de gatit, o bataie cu faina, o degustare de bubbly-uri. As one does. Astfel incat, macar din cand in cand, sa ma pot intoarce acasa la un loc doar al meu, care sa nu fie rezultatul unui hostile takeover a unei armate alcatuite din roboti de bucatarie.

Desigur, n-a fost usor. L-am cautat pe acest Prince Charming al studiourilor, acest spatiu care le are pe toate, pana mi-am dat seama ca, pretty much as in real life, nu orice iti imaginezi si visezi ca se va intampla actually turns out that way. A fost un an intreg de cautari fara rezultat, pana ce, cam odata cu momentul in care incepusera sa ma lase nervii, am gasit ceva.

Un open space cu 23 de ferestre, o scara pe care o sa-mi fie frica sa cobor dupa trei pahare de vin rosu, si suficient spatiu cat sa avem loc pentru tot felul de chestii. Inca nu pot sa spun exact ce se va intampla la studio, dar stiu sigur ca va fi un spatiu care o sa-mi permita sa iau mai des contact cu voi, cititorii, sa ajung mai des in offline, sa lucrez mai bine (ceea ce probabil va insemna si “sa lucrez mai mult”), sa gatesc mai des si mai mult (si sper si mai bine). Un fel de office at large, cu bucatarie si racitor de vinuri! 

Dar pana atunci, spatiul are nevoie de putin TLC. Asa ca am inceput santierul care va dura cel mai probabil pana la sfarsitul anului. Prietenii mei deja planuiesc ca acolo vom face masa de Craciun, eu inca nu le promit nimic. Daca e ceva ce am invatat in 30 de ani de cand sunt fiica unui inginer constructor este ca deadline-urile in situatiile de genul asta sunt ceva relativ (chestie care uneori de aplica si la bugete. brrrr). Deci fingers crossed si coifuri din ziar.

Pana atunci insa, the awesome Catalin Georgescu a facut cateva fotografii de “before” in speranta ca va exista un (happily-ever) “after” fericit. Poza din deschidere e doar un sneak preview cu doar cateva dintre ferestrele pe care abia astept sa le deschid anul viitor (mai la primavara actually, cand s-o face si suficient de cald pentru un open wall)

So, long story short – sunt foarte entuziasmata de ce se intampla (dupa cum se poate vedea in gif-ul de mai jos). Stay tuned, cu siguranta vor urma multe povesti de pe santier si de abia astept sa va povestesc despre toate cele care urmeaza. Si apoi sa ne vedem la petrecerea de inaugurare, d’oh!

__________

* – Hahahaha, cati ati crezut ca-s insarcinata, huh? Ahahahahahahahaha!