Chez Mazilique

Despre risc, la Creative Mornings Bucharest

Tot anul trecut am avut lipt pe usa de la intrare de acasa un meniu de la Simbio (pe interior, totusi). Nu pentru ca nu stiam ce vreau sa mananc de acolo (stiu felurile pe de rost) ci pentru ca acolo s-au initiat, insirat si dezvoltat multe dintre planurile, proiectele si ideile mele, over a hamburger and some bubbly, cu foile A3 in fata, care pe o parte au meniul, iar pe spate au inceput sa se creioneze cu pixuri negre de la Muji tot felul de idei. Foi pe care le luam la plecare, ca nu cumva sa uit ce mi-a trecut prin cap (in general cred e bine sa ai dovada tampeniilor pe care le debitezi sau in care crezi, o sa-ti dea un soi de perspectiva, mai ales cand, dupa ce entuziasmul se mai domoleste, poti sa iti spui “Pfaaai, cum ai putut sa te gandesti la asa ceva?!”).

Pe unul dintre meniuri a ajuns un plan pentru Mazilique Studio. Si l-am tinut pe usa, pana s-a intamplat. A durat ceva timp si a implicat niste riscuri pe care le-am discutat la Creative Mornings Bucharest.

Prezentarea mea (si folosesc termenul destul de loosely, pentru ca a fost mai mult o poveste si mai deloc un power point) s-a intamplat intr-o dimineata de primavara (probabil ca prea de dimineata, avand in vedere ca parul meu arata ASA) si a pornit de la tema pe care Andreea Vrabie si Cristi Lupsa s-au gandit ca mi s-ar potrivi: risc. La asta am mai adaugat un layer de cautare (si poate regasire) a unei identitati profesionale. plus #‎MaziliqueStudio‬, concerte si usturoi.

Do check it out on your own risk (pun intended), pentru ca sunt destul de incoerenta, somnoroasa si emotionata (a se observa – si apoi trece cu vedearea – maini si picioare incrucisate, plus cate un “ăăăăăăă” lung la fiecare doua cuvinte).
 

YOU MIGHT ALSO LIKE