Despre Mazilique • Cartea

12 Oct 2017, Cristina Mazilu

Termin de scris o carte. De retete, sa nu ne ambalam prea tare.

//

Am inceput textul asta deja de atat de multe ori, in atat de multe feluri, folosind atat de multe metafore, explicatii, justificari, scuipand diverse felii din viata care mi s-a intamplat in ultimul an, tocind toate cuvintele atat de tare incat nu am stiut cum s-o spun mai bine.

Cum toate ca fragmente din orice mi se intampla par sa fie imprastiate peste tot in bataia soarelui, rar vorbesc despre lucrurile cu adevarat importante care mi se intampla. Despre Lumi, despre B, despre casa cu castani, despre anxietati, nopti nedormite, nesigurante, frici mari si fericiri egale. Asa ca atunci cand trebuie sa le scot la lumina, nu stiu cum s-o fac.

Cel mai simplu ar fi cronologic – in 2011 m-a intrebat o prietena eu cand o sa scriu o carte de retete. In 2013 am hotarat sa o fac, ba chiar am scris un paragraf (da, doar unul). Ei, se pare ca procrastinarea mea e una de liga profesionista, pentru ca dupa lungi si intense amanari abia anul asta m-am apucat cu adevarat de scris. Si cand spun scris, de fapt vreau sa spun gatit sute de ore si de retete, testat, fotografiat, refacut, rascolit studioul in cautarea acelui servetel sau lingurite, condus sute de kilometri cu masina plina de ingrediente, cu catel si purcel (efectiv – cu Lumi, puiul de golden retriever care a intrat in viata mea la inceputul anului, si un jamon care se afla si el pe zona) in drum catre diverse locatii unde urma sa gatesc si sa fotografiez cate vreun capitol.

Dar nu voiam sa vorbesc despre cat de lenesa am fost multi ani la rand. Si nici despre cat de greu mi-a fost anul asta sa crosetez intr-o carte ceea ce cred, am invatat si acum (am impresia ca) stiu despre mancare.

Tot ce aveam de zis este ca in ultima vreme am fost mai absenta de pe blog (si, in general, din viata mea altogether), si ca toata energia, tot timpul si toate eforturile mele s-au dus in aceasta directie – cartea. Acum mai am foarte putin si o termin. Dar pentru ca talentul meu de a transforma ceva misto intr-un sursa supraincarcata de anxietate este depasit doar de cel de a transforma orice ingrediente in tocana, am reusit cu succes sa transform intreg procesul intr-o gaura neagra de energie.

Dupa toate parerile subiective pe care le-am adunat, cartea va fi ceva foarte (for lack of better words, pentru ca si vocabularul mi s-a prajit) misto. Dar eu simt ca in momentul in care o voi termina voi avea nevoie de o perioada de recuperare egala cu timpul investit in acest proiect.

Anyway, ca sa ajung la adevaratul motiv al acestei postari care deja devine mai lunga decat e necesar (fara nici macar sa spuna ceva smart, witty, funny si pozitiv) este ca am vrut sa arunc pisica in curtea voastra. Acum ca am spus care este proiectul care-mi mananca ficatii pe paine crocanta cu unt, mi se pare ca s-a mai ridicat ceva din toata presiunea pe care am luat-o singura in brate.

Si, ca sa inchei in a happier note, ia urmariti voi tag-ul #maziliquethebook pe Instagram, ca sa va faceti o idee despre ce o sa fie vorba.

Si daca apuc sa dorm putin si sa-mi adun mintile de pe campii, data viitoare (saptamana viitoare?) va povestesc cu mai mult drag si chef despre ce e vorba in carte, ce fel de retete va avea, ce capitole va cuprinde – the works!

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (11)
  1. Anamaria says:

    Felicitari! Chiar iti duceam dorul pe insta si FB si ma intrebam daca esti bine :) Ma bucur sa aud ca o carte e cea care te-a tinut departe.

  2. Altă Anamaria says:

    Felicitări! Copilul meu de 8 ani știe că cea mai bună banana bread e din rețeta de pe site-ul tău :) așa că așteptăm cu drag cartea!

  3. Roxana D says:

    Sa fie intr-un ceas bun!

  4. Roxana says:

    Io iti zic doar atat. Retetele tale cu avocado ne salveaza de la moarte prin infometare cam de 2 (5) ori pe saptamana, briosele cu afine au convins-o pe fiimea sa manance briose (si coca in acelasi timp, dar aia e alta poveste…by the way, retete cu coca cruda n-ai ? ), iar chilli con carne este reteta care m-a convins ca sotul personal este un bucatar mult mai bun decat mine si am decis ca el sa se ocupe (aproape) exclusiv de preparatul mancarii la noi in casa
    So…congrats si can’t wai! Also, iti doresc relaxare si somn, caci sigur cartea o sa fie bestiala:)

  5. Gabi says:

    Bravo si la mai multe! Subscriu la ce a spus Alta Anamaria: cea mai tare banana bread e cea pe care am invatat de la tine cum se face. Best of luck! :)

  6. Alexandra says:

    Abia astept cartea :) Gatesc de cand eram mica, dar a inceput sa-mi iasa si sa-mi placa de cand am descoperit blogul tau. Si tot din cauza blogului am inceput sa mananc conopida. Si patrunjel. Chestii pe care le-am urat profund toata copilaria :)

  7. Peter N-H says:

    My children know that some of their favourite biscuits are now greatly improved by your recipe for lemon curd. And my day is improved by sight of your FB postings. Books are a real struggle as I know from experience. The experience of holding a hard copy of your first book is something not to be missed, though. X

  8. georgiana says:

    Ce frumosss!Abia aștept cartea:) spor in continuare

  9. Adina says:

    Beton! Asa m-am saturat sa tot gatesc o tona din retetele tale de pe foi..

  10. Cristina says:

    Felicitari ! Te urmaresc de multi ani si am in bucatarie multe pagini cu retete printate de pe blog. Abia astept sa am si cartea :)

  11. La Femei says:

    Super tare. Abia astept sa vad ce-ti iese la final. Mult succes si multa inspiratie pana atunci. Astept cu drag !

Raspunde la Alexandra
Follow on Instagram