22 Jun 2006, Cristina Mazilu

De cateva zile ajung acasa dupa ora 23.00. No, no pleasure, just business. Tot de cateva zile frigiderul meu gol ma enerveaza, dar la 23.00 nu mai sunt deschise supermarketurile din zona, asa ca raman sa-mi rontzai nervii pana a doua zi dimineata. Dar la birou nu reusesc sa rezolv situatia si sfarsesc prin a “manca” un suc de portocale proaspat pe care il iau de la Gregory’s. Oh, and remind me never to go there again – se misca absolut in reluare. Marele meu noroc e ca sucul de portocale nu necesita un mix de ingrediente, ca prea ar fi provocare pentru ei.

Am ajuns sa-mi invidiez toti prietenii pentru ca ei merg la terase, merg la mare, la munte, la masa! In concluzie, cel mai indicat ar fi sa imi fac alti prieteni, care asemeni mie nu mai au timp de nimic. O sa vorbim doar atunci cand suntem pe drum (timpii morti trebuie valorificati) si o sa ne plangem unii altora de cat de obositi suntem.

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (5)
  1. Vlad says:

    lamureste-ma pentru numele lui D-zeu unde lucrezi, in ce zona a presei, mai ales ca mi-e f greu sa imi imaginez ce te poate solicita atat si care pe deasupra sa si merite incat sa continui

  2. Delice says:

    Am lucrat in radio si ma intoarceam zilnic pe la 10-11 noaptea acasa, cu mici diferente ca in unele zile ale saptamanii ajungeam la 1-2 noaptea…so….

  3. Vlad says:

    Am lucrat la cotidian si…indiferent la ce ora venea acumulam atata frustrare si nemultumire incat nu mai conta la ce ora venea

  4. Mazilique says:

    Si eu am nemultumiri (nenumarate), insa totusi asta e ceea ce mi-am dorit, cu toate minusurile care exista.

Raspunde la Mazilique
Follow on Instagram