Home made pizza

08 May 2009, Cristina Mazilu

Acum cateva saptamani am fost la picnic with friends, dar n-am apucat sa sa povestesc decat unul dintre hiturile zilei (the beautiful chocolate chip cookies). A doua lovitura la temelie a fost home made pizza, care a primit un calificativ foarte bun din partea Ioanei, ca inca mai am penele un pic umflate de atunci :P

In alta ordine de idei, abia astept sa fac pizza din nou. A iesit mult mai bine decat ma asteptam – subtire, crocanta, just lovely. Iar mirosul de drojdie (that was a 1st la mine-n casa) mi-a adus aminte painea facuta de bunica mea.

Ca multe-multe alte feluri de mancare, eu nu mai facusem niciodata pizza. Deci evident, nici aluatul aferent. Asa ca toata distractia a fost pe teren virgin si numai prin magie cred ca am reusit sa o scot la capat asa onorabil.

Dupa ce am consultat oracolul Jamie, unde am gasit o retzeta de aluat, m-am bagat si eu la treaba, respectand mai mult sau mai putin indicatiile pretioase.

Cum eu vroiam sa fac o singura pizza, am pus niste drojdie proaspata in 100-150 de mililitri de apa calduta si am lasat-o la caldurica sa faca bulbuci. Dupa vreo juma’ de ora in care o pazisem degeaba si fara rezultatele asteptate, timp in care am sunat-o inclusiv pe mama sa o intreb wtf is drojdia giving me attitude, am hotarat sa amestec zeama bejulie si sa o torn peste o gramajoara de vreo 300 de grame de faina (plus un praf de sare) pe care o imprastiasem pe masa si-n mijlocul careia facusem un fel de gaura.

Dupa ce am amestecat usurel, aducand faina din exterior in interior, am adunat o gramajoara rotunjoara. Cum mie mi s-a parut cam uscatel aluatul, mi-am urmat logica si instinctele ce nu cunosct niciun fel de reguli de brutarie si am turnat niste (prea multa) apa calduta peste. Asa ca a trebuit sa completez din nou cu faina (ce retzeta exacta, nu?:p) Ah, uitasem – undeva in toata treaba asta cred ca am strecurat si-o lingura de ulei de masline.

Pe la acest moment, micuta mea bucatarie scaldata in lumina diminetii era de fapt inceţoşata de un nor de faina. Si eu in mijlocul lui. Cert e insa ca cineva acolo sus iubeste carbohidratii la fel de mult ca si mine, pentru ca in final am reusit sa ajung cu aluatul la o consistenta care sa-mi placa. Am facut din el o bilutza dragutza pe care am pus-o intr-un castron, acoperit de un servet de panza, la crescut. Dar ca sa nu astept doua ore, am asezat castronul pe un ochi de aragaz si am aprins un altul apropiat, ca sa fie langa caldura si tot procesul asta sa mearga mai repede. Insa pentru ca am trisat, dumnezeul carbohidratilor m-a pedepsit – bineinteles ca m-am intors in bucatarie ca sa vad ca prosopul cu care acoperisem aluatul pus la dospit luase foc. Practic, am dat foc la bucatarie. Tot practic, nu s-a intamplat nimic – doar putina panica si o carpa aruncata la cos. Ce conteaza e ca, in final, aluatul s-a cam dublat (triplat?) in volum :)Acestea fiind zise, am luat sucitorul si am intins o foaie subtire de aluat, patrata, pe care am pus-o in tava de la cuptor, pe care inainte asezasem hartie de copt, sa-mi iau de-o grija ca nu se lipeste :)
Pentru ca era o pizza pentru toata lumea, un coltisor a fost vegetarian pentru Ioana, un altul mai picant pentru mine, si restul – cu de toate pentru ceilalti.

Am pus-o in cuptorul incins la foc potrivit (cica 200 grade C), pe primul raft de sus, ca sa nu se arda pe fund. Si cum statea ea acolo cumintzica, eu, ramasa in continuare cu considerabil de mult aluat, am zis sa mai fac una. Asa ca am mai luat o bucata de coca si am intins-o pe blat. Iar pentru ca boschetzelul de rozmarin din ghiveciul de pe pervaz tocmai se uscase putin, am luat firele pe ducă si le-am presarat peste aluat. Pe deasupra am mai pus apoi doar niste sos de rosii si mozzarela, urmand ca atunci cand pizza va fi gata coapta, sa pun si niste frunze proaspete de busuioc.

Dar in momentul asta eu deja ma aflam in febra bucătărelii. Nothing could stop me, asa ca am trecut la pizza nr. 3, tot rotunda, pe care am pus ce mi-a mai venit la mana.

Cand Ioana si George au venit sa ma ia, pizza x 3 asteptau frumos ordonate pe masa.
Dar nu! Isteria nu s-a terminat asa usor. For me to get closure, cand m-am intors acasa de la picnic, am luat si ultimul rest de aluat, pe care-l pusesem in frigider, si am facut niste mici turtitze – cu rozmarin, cu ceapa rosie de apa, cu masline si cu ceea ce par a fi niste resturi de salam si un ou batut :P

Tags,
S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (16)
  1. Appal says:

    O sa razi de mine daca intreb ce ai pus deasupra, cat si in ce ordine? Si taiat cam cat de mare? Iti multumesc :)

  2. Mazilique says:

    pai iti spun, dar care dintre ele te intereseaza?

    teoretic, ordinea a fost: sos de rosii, mozarela, plus orice alte ingrediente vrei. la pizza cu busuioc, frunzele le-am pus abia dupa ce am scos-o din cuptor (unde a stat la foc potrivit vreo 15-20 de minute, pe raftul de sus)

    alte intrebari? :)

  3. Appal says:

    Clear enough! Iti multumesc, diseara pudrez si eu bucataria :)

  4. Mazilique says:

    succes ;) let me know how it turns out

  5. Appal says:

    I did! I did! A durat vreo 2 ore si am baut cam multa bere asteptand sa se dospeasca, dar a iesit super! Sunt socata :))
    Thanks

  6. Mazilique says:

    si eu am fost cam perplexa, considering ca asta a fost prima mea pizza ever.
    bravo. apreciez si poze, ca-s curioasa :P

  7. Appal says:

    Cu chiu cu vai am 2 poze (cum reusesti?) ici http://girlytrap.blogspot.com/2009/05/prima-mea-pizza.html
    si abia astept sa trec la tiramisu.

  8. Mazilique says:

    ti-as lasa niste aplauze in comentariu, da’ e ceva worng with ur blog :-/

    oricum – bravo! deci se poate ;)

  9. Corina says:

    Blogul tau este cumplit de apetisant si ma termina de fiecare data cand intru…hmmm, dar nu ma las! :))
    Din pacate trebuie sa-ti spun ca sucitorul este blasfemie la pizza. Tava se unge cu ulei de masline si aluatul se intinde cu degetelele ca sa nu iasa tot aerul din el si sa iasa pufos.

  10. Mazilique says:

    @corina – multumesc :)
    cat priveste aluatul – asa e. da’ eu am vrut sa fiu sigura ca iese blatul crunchy :p my bad

  11. teya says:

    Iti propun sa cumperi tavi speciale pentru pizza. Diferenta intre acele tavi si tava de la cuptor sunt o serie de gauri care pastreaza aluatul pufos. Iti spun din experienta ca iese o pizza aproape la fel de buna ca cele facute in cuptoarele cu lemne din restaurante. Eu fac aluatul la masina dne, din comoditate. Respect reteta din cartea masinii si iese intotdeauna excelent. Nu las aluatul la crescut in masina pentru ca oricum dau drumul la cuptor sa se incalzeasca. Cat despre intins, am descoperit ca pot intinde aluatul foarte usor cu mana. Oricum, tavile fac diferenta intre un aluat de pizza si unul de biscuiti.

  12. Mazilique says:

    mie imi placea tocmai the crunchyness factor, dar o sa incerc si cu tava & aluat intins cu mana. thanks for the tips ;)

  13. Anonymous says:

    arata tare bine si tb sa incerc a home made pizza odata si odata…am o sg intrebare ,sosul de rosii cum il faci?

  14. Anonymous says:

    foarte bine arata!!! incearca insa sa intinzi alautul cu mana. diferenta e notabila. sunt filmulete pe youtube. ideea e ca daca il intinzi cu “sucitorul” si impingi peste margine scoti tot aerul din el si nu trebuie scos chiar tot. ma repet….incearca chiar e o diferenta, in bine cred eu…..

  15. Ligia says:

    Buna!Nu se deschide link ul cu aluatul…imi poti spune ingredientele si gramajele?Multumesc!PS; aseara am facut tarta cu lamaie si best chocolate cookie ever:0Au iesit super!!

Raspunde la Cristina Mazilu
Follow on Instagram