Paste cu un fel de pesto rosso

Tot in seria as manca oricand, oriunde, oricat se numara si pomodori secchi, asa ca plecand de aici am facut un fel de pesto rosso – care de fapt nu are mai nimic de-a face cu cel traditional, facut cu rosii, migdale, un pic de busuioc, usturoi, parmezan si ulei de masline. In primul rand eu am uitat complet de parmezan, dar am pus intr-un robot/blender tot ce mi-a trecut mie prin cap ca ar fi bun si am gasit prin frigider: rosiile uscate (si cateva linguri din uleiul in care stateau), ardei iute uscat, seminte de cedru siberian (seamana cu cele de pin), patrunjel, usturoi si inca niste ulei de masline extravirgin. I gave it a mix si gata :)

De data asta am incercat un alt tip de paste, less classic – am gasit la Mega Image niste paste grecesti, intr-o punguta mica cu eticheta “paste tip cous cous” – asta pentru ca au o forma oarecum asemanatoare. Cert e ca sunt ca niste bilute, very very cute si acum au trecut in topul preferintelor (de asemenea, mai erau si “paste tip orez” – adica aveau forma aia de bob, very funny).

Desigur, totul a fost gata in nu mai mult de 15 minute – cat pastele au fiert, eu am mixat pesto-wannabe-ul, am amestecat apoi una cu alta si gataaaa. Pentru ca pastele astea au pastrat umiditatea intr-un mod genial, au fost la fel de bune si a doua zi (slurp) and this coming from me, o persoana care nu prea apreciaza leftovers.