Cand cineva imi spunea ca merge-n Halkidiki, eu strambam din nas cu aroganta – e prea turistic, prea comun, prea… bla bla. Asta pana acum cateva saptamani, cand am facut o vizita de trei zile in peninsula greceasca, in timpul unui festival gourmet desfasurat intr-un resort de 5 stele.
Imagineaza-ti o gradina de pini, maslini si eucalipti, unde printre flori cresc busuioc, menta si lavanda. Gradina se intinde pe 4 kilometri patrati de-a lungul Marii Egee cu ape linistite, de o limpezime turcoaz. Esti in peninsula Kassandra din Halkidiki, Grecia, si tocmai ai intrat in Sani Resort.
De la poarta principala esti preluat de masinuta electrica, ca cele folosite pe terenurile de golf, si esti dus in camera ta de 5 stele, alb-albastra,
cu un perete de sticla care iti arata ca mai ai doar doi pasi pana ajungi pe plaja.
Iei sampania Veuve Clicquot care te astepta rece in frapiera pe pe masuta, paharul flute si te asezi pe canapeaua alba din mica gradina cu gazon ce se asterne in fata intrarii.
Te uiti in zare si vezi creasta muntelui Olymp, dincolo de mare. Sorbi din licoarea agitata, iar tu te linistesti.
Seara s-a lasat asa ca e timpul pentru o cina cu stil.
Festivalul Sani Gourmet
De cinci ani, Sani Resort gazduieste un festival gourmet, o sarbatoare gastronomica care aduce impreuna cei mai buni chefi ai Greciei, precum si nume sonore din intreaga lume, detinatoare stele Michelin castigate cu meniuri spectaculoase. Anul asta, festivalul a numarat doar bucatari femei, ca sa fie clar ca si ele-s talentate-n bucatarie. Printre ele au dat cu cutitu’ si tigaia si grecoaica Cat Cora, faimoasa in SUA post Iron Chef, Clare Smyth, devenita head chef la unul dintre restaurantele de 3 stele Michelin a lui Gordon Ramsay la doar 24 de ani (de asemenea, ea a lucrat si cu Thomas Keller, Heston Blumenthal, fratii Roux si Alain Ducasse etc).
Au mai ajuns in bucatariile restaurantelor din Sani Resort si Reine Sammut (o stea Michelin si de doua ori desemnata Best Chef in Franta), Montse Estruch (o stea Michelin), Cornelia Poletto (o stea Michelin), dar si alte femei chef cu viziuni extravagante si propuneri de meniu egal intrigante si delicioase.
Eu am luat parte la doua cine din festival, ambele de cate 7 feluri :D – este un tasting menu care prezinta portii mici din diverse feluri de mancare, ca sa-ti faci o idee despre complexitatea si talentul chefului care o semneaza.
Dupa ce te-ai asezat la masa, iti este turnat primul fel de vin, pentru ca fiecare fel de mancare este acompaniat de un altul. Apoi incep sa ti se astearna in fata delicatese care mai de care: creveti tartare inveliti in frunze subtii de castrvete, minestrone de fructe de padure cu inghetata violet si limonada de capsuni, miel marinat in miere si ierburi, rulada de bezea cu mascarpone aromat cu trandafiri si crema de iaurt grecesc, confit de iepure cu ciuperci de padure, pepene galben caramelizat cu inghetata de musetel. Get it?
Ar mai fi si niste chestii dintr-un meniu interesant pe care l-am incercat: chef Kaori Endo (Japonia) si Dina Nikolaou (Grecia) au creat o fuziune intre cele doua culturi culinare:
Tofu cu crema de avocado si fulgi de peste Caracatita in sos teriyaki
Sushi de chefal rosu (red mullet) cu rosii verzi, invelit in vita de vie
Salata cu flori de zuchinni, orez miso crocant si vinaigrette de capere
Miel cu sparanghel si chips-uri de sfecla cu sos de iaurt si wasabi.
Branza din Creta cu alge marine si sos de bergamota
Baclava cu fasole azuki si sorbet de scortisoara
Prajitura cu ciocolata alba, zmeura si green tea (matcha)
De mult asteptam sa incerc un asemenea tasting menu – eram pregatita sa incerc fantezii culinare de cea mai excentrica factura, sa gust chiar si mancare care in mod normal nu imi place (niciodata nu stii cand un chef talentat iti va schimba perspectiva) – dar pentru ce nu eram pregatita a fost frustrarea care vine la finalul fiecarui fel: delicioas astfel ca il savurezi cu lacomie, insa atat de mic incat intotdeauna te lasa sa vrei mai mult (bineinteles ca nu vei primi!). Arrrrghhh, teh horror!
Insa a fost un fel de mancare care nu mi-a placut: un desert cu capsuni plutind intr-o “supa” dulce-laptoasa, care pe fund avea zahar Okinawa topit, dar care se cristalizase apoi intr-o textura neplacuta. De asemenea, in “supa” pluteau cubulete de jeleu facut din susan negru si agar-agar – la fel de aspectoase ca o apa murdara intr-o farfurie imaculata.
Altfel, in Sani Resort mai erau vreo 12 baruri, 1 patiserie, 1 crêperie si 15 restaurante (grecesti, mediteraneene, italiene, internationale, healthy, gourmet, fusion). Also, meniul de la Water Restaurant (unul din cele 15) a fost conceput de Eric Frechon, un chef cu 3 stele Michelin, invitat in festivaul Gourmet in anii trecuti.
Cel mai mult mi-a placut insa la Ouzeria, un restaurant micut, cu specific grecesc, asezat pe pe plaja.
Acolo s-a intamplat in farfuria mea niste calamari cu sos de rucola
Si niste chiftelute de cod cu sos de usturoi. Slurp.
Plus niste pitta cu diverse sosuri si spreaduri: tzatziki si alte bucurii :)
Notabil ar mai fi micul dejun, yummy as always
Si gata, ca m-am plictisit si eu de cand tot butonez la postul asta :)))
teh horror sa citesti despre asa ceva la 7 dimineata, I tell you :)). lasand gluma la o parte, inteleg de ce a fost o experienta impresionanta, care probabil se vrea repetata! multumim de reportaj ;)
un adevaratat ospat si peisaje mirifice. Albastrul acelea al marii e absolut fantastic…
made me cry… acum imi doresc sa incerc asa ceva odata in viata:P
wow… ce peisaje – grecia este minunata…
very nice! locul pare ca merita vizitat :)
Kyaaa, pozele alea cu fusion japonez-grecesc!!! Inteleg de ce nu ti-a placut desertul cu agar-agar :P O chestie foarte importanta la bucataria japoneza mi se pare accentul pe care il pun ei pe textura, de multe ori chiar inaintea gustului…Iar agar-agar nu are, in sine, un gust mirobolant (de fapt nu are deloc, face aceeasi chestie ca gelatina, numai ca e natural si vegetal), la fel ca multe alte ingrediente japoneze care sunt folosite sa dea textura unei mancari (un alt exemplu ar fi shirataki noodles/konnyaku – un soi de glass noodles, facuti din planta kojac si cu aproape 0 calorii/0 carbohidrati – sa ma fi vazut incercand sa ii combin cu branza sau tofu plus nitel zahar brun pentru – voila – macaroane cu branza :))))
Pozele arata fantastic, o bucurie! :) I second Zazuza: multumim de reportaj!
superpoze, superexperienta.
happy girl.
Mama Doamne, cum arata. Si hotelul ala parca e din vis. Tot incerc sa gasesc preturi penet, vaaaaai, vreau la mare. In alta ordine de idei, am primit acum revistele de la Cookie (multumeeesc) si sunt super extra mega incantata! Da’ chiar, eu ma prezint la post intre 12 si 19 iunie, nu vreti sa mancam o inghetata pe undeva? Asa mi-ar placea sa va cunosc si personel, ca sa zic asa…:D
@bianca – pai sa ne vedem, zic. coordoneaz-o si pe cookie pls
Chiar ca e frumos!! Si mi-ai facut o pofta teribila, ca de obicei…
Mi-a placut nota personala in comentarii, imaginile si locatia. Asa cum ai aratat-o, se cere vazuta, desi eu nu-mi doream o astfel de locatie. Cred ca din cauza atator reclame neinspirate…
hai ca ne-ai dat poze din reviste deja colorate ; insa daca ai privit tu prin lentila aparatului foto, multumim pentru ‘torturi’, votez si eu: happy girl!
nu pot decat sa spun ca visez cu ochii deschisi :)
@lynx – daca era sa bat campii, alegeam si eu un subiect mai exotic, nu freakin’ halkidiki
Mazi I can honestly say that I officially “hate” U :))
OMG it fells like heaven:)
am o intrebare sti cumva cum se face sosul acela teryaki, ca e tare bun si l-as pune si eu pe ale mele, fara a cumpara din magazin (care nu mi se pare la fel).
Multumesc.
@ella – sos de soia cu sake, zahar/miere
Doamna, da-mi voie sa te aplaud la scena deschisa caci frumoasa poezie de imagini ai adunat in acest post. Despre feluritele gustate, nici nu comentez..Chapeau madame (vezi ca chapeau-ul este pentru ce gatesti tu, hihihi)
Buna.Eu locuiesc in Halkidiki,dar pe ultimul brat,langa muntele Athos,in Ouranoupolis.Ma bucur ca pana la urma ti-ai schimbat parerea despre acest loc.Si avem aici foarte multi bucatari.:*
Kiss
Isabella