Cum m-am apucat de baut ceai verde

Povestea mea cu ceaiul verde a inceput acum vreo 6 ani, cand m-am lasat (prima data :p) de fumat. Aveam la indemana varianta sa stuff my face cu covrigei de fiecare data cand vroiam sa-mi aprind o tigara, dar asta inseamna sa dau tutunul pe carbohidrati simpli, ceea ce nu era cea mai isteata rocada. Deloc. Asa ca am inceput sa beau ceai verde (at that time, my flavor of choice era ceaiul verde cu menta).

Si cum nu e deloc distractiv sa dezvolti un nou obicei daca nu pui la pachet si cu alte apucaturi, ceaiul meu a fost accesorizat cu:

• obsesia de a gasi cana perfecta – foarte mare, ca sa nu ma enervez facand cate un refill odata la 15 minute, si suficient de larga cat sa se poata raci ceaiul repede. 6 ani mai tarziu – tot n-am gasit-o :D

• experimentarea cu arome: ceai verde cu lemongrass, ginseng, iasomie, lamaie, cirese, lime, gutui, portocale, merisor – cam tot ce-am gasit

• pasiunea pentru o ceainarie din Viena, care-mi preparau blendurile chiar in fata, dintr-un retetar vechi, cu foi mancate de vreme

• un tumbler roz in care-mi iau ceaiul dupa mine. ceva foarte girly & syrupy, but somewhat cute pentru o persoana care se imbraca in 500 shades of black, grey and some more black

Pentru ca, daca nu mi-as fi impachetat noul obicei cu tot felul de jucarii colorate si aromate, cum altfel reuseam sa ma ‘pacalesc’ si sa schimb un viciu pe un obicei – culmea! – sanatos? Pentru ca, seriously, parca e mai interesant sa te hidratezi* si sa te imbuibi cu antioxidanti, plus alte chestii healthy care previn cancerul, bolile cardio-vasculare, dementa si scad colesterolul, decat sa toci doua pachete de tigari pe zi. In my humble opinion.

***

Potrivit unui nou studiu* care investigheaza potentialul de hidratare al diferitelor bauturi asupra organismului in functie de valoarea tensiunii superficiale (unul dintre factorii care influenteaza capacitatea de hidratare a unui lichid), rezulta ca apa bauta sub forma de ceai are un efect hidratant mai bun. Asta pentru ca ceaiul provenit din Camellia sinesis (planta de ceai) are o tensiune superficiala foarte apropiata de cea a apei intracelulare. Adica organismul nu trebuie sa faca eforturi prea mari sa o prelucreze, ceea ce inseamna ca celulele se hidrateaza rapid si efectul e de mai lunga durata.

*Studiul a fost initiat si coordonat de prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi si sponsorizat de Lipton. Proiectul de cercetare de anul acesta vine in completarea studiului privind consumul de ceai verde in Romania, realizat in aprilie 2012. Initiativa a aparut din dorinta de a studia principiile unei hidratari corecte a organismului, prin masurarea potentialului hidratant al lichidelor alimentare (apa, ceai).