Fa o fapta buna, azi. Si maine. Repeta

Stiu, se spune ca “faptele bune se fac in tacere”, dar uneori chiar nu cred ca-i cazul. Adica de ce sa te ascunzi cu modestie cand poti sa zici in gura mare “uite ce-am facut, poate vreti si voi”. Si bine ar fi sa vreti si voi, ca tot e that time of the year cand ne pocneste pe toti marinimia, generozitatea si cheful de facut fapte bune. N-o sa comentez acum aceasta sezonalitate, ma bucur ca se intampla si asa.

Rewind pana in luna august a acestui an, cand intr-o (foarte) dimineata de miercuri am luat blonda si un prieten fotograf, am incarcat portbagajul lu’ Marge (Oana’s car) cum stiam mai bine (adica cu mancare!) si am pornit spre un sat de pe langa Craiova.

Undeva pe drum ne-am intalnit cu Monica si cu baietii ei super-cute si super-foodie si ne-am facut planul. La invitatia Campofrio si World Vision, noi eram responsabili cu masa de pranz pentru copiii unei scoli din judetul Dolj, asa ca am produs cu chef, spor si pofta dupa cum urmeaza:

• yours truly – un bol maaaare cu kisir si un altul cu orez, legume si chorizo
• Oana – sandwichuri cu jambon copt, parmezan si pesto, plus vreo 100 de cupcakes cu ciocolata
• Monica & the boys – salata de paste cu sunca si legume si (unul dintre cele mai bune) clafoutis cu afine (pe care l-am mancat vreodata)

De cum am ajuns la scoala din sat am fost intampinati de copii imbracati in costume populare, care ne-au primit cu paine si sare. Trecand pentru glumele Oanei (“cum se mananca? ca la tequila?!”), noua ni s-au cam muiat picioarele, da’ noroc ca am intrat repede intr-o sala de clasa si ne-am asezat jos, pentru ca cei mici ne-au primit cu un moment artistic cu Scrisoarea a III-a, plus alte poezii si scenete la care ni s-au umezit ochii pe alocuri.

Foto – Adi Tudose

Foto – Adi Tudose

Dar am trecut rapid la partea importanta, cea pentru care batusem cei 250 de kilometri, MANCAREA! In ciuda faptului ca pe drum oprisem la o benzinarie unde, pentru ca nu gasisem nimic decent de mancare, am atacat cu o furculita kisirul copiilor (reteta e aici), tot a mai ramas suficient cat sa impartim cu cei mici. Plus ca aveam supliment de orez si chorizo si am produs rapid si o salata de rosii cu busioc (bine ca m-am gasit sa scriu despre asta in decembrie, ca sa mi se faca o pofta din aia de nestapanit)

Foto – Adi Tudose

Foto – Mazilique

Foto – Adi Tudose

Foto – Mazilique

Masa s-a terminat cu parte preferata a tuturor – prajiturile cu afine ale Monicai si cupcakes-urile cu ciocolata si crema de branza pregatite de blonda.

Foto – Adi Tudose

Foto – Adi Tudose

Foto – Adi Tudose

Ce intelegem noi de aici? Ca e foarte simplu sa faci o fapta buna!

In cazul de fata, Campofrio Romania a finantat modernizarea dotarilor sportive pentru scolile a 13 comunitati din judetul Dolj, printr-un parteneriat realizat cu World Vision Romania. Astfel, incepand cu iarna aceasta, 1500 de copii din aceste comunitati vor beneficia de conditii si echipamente noi si frumoase. Also, Campofrio a sprijinit programul Donator de Viitor, demarat de World Vision Romania, donand 16% din veniturile realizate în perioada 18 iunie – 12 iulie 2014 in reteaua magazinelor Mega Image

Noi ne-am bucurat mult sa dam o mana de ajutor si un portbagaj cu mancare, chestie pe care planuim sa o repetam cu fiecare ocazie. Si voi puteti sa faceti fix acelasi lucru, dupa cum urmeaza:

1. Intri pe site-ul Wold Vision aici
2. Alegi un copil pe care vrei sa-l sustii
3. Sari cu banu’! Contributia este de 68 de lei pe luna. Asta inseamna vreo 2,36 de le pe zi.

Atat ar putea costa o fapta buna. Hai ca nu-i mult! Ceea ce pentru tine probabil ca inseamna o sticla mica de apa plata luata de la supermarket, pentru un copil dintr-una din comunitatile defavorizate inseamna caiete, carti, medicamente si alte mofturi din astea.

E important sa stiti ca aceste contributii financiare nu inseamna bani in numerar primiti de parintii copiilor. Se face un cos comun si suma totala este folosita in beneficiul tuturor copiilor din comunitatea respectiva, prin diverse proiecte, precum renovarea scolilor, dotarea dispensarelor, pregatirea personalului medical, educatia tinerelor mamici si alte asemenea. Daca s-ar oferi copilului si implicit familiei sale bani in numerar, nu am putea fi siguri ca banii s-ar duce acolo unde e nevoie mai mare de ei. De asemenea, familia nu trebuie sa devina dependenta de ajutorul direct al donatorului, ci e mai eficient sa pui cate o caramida la proiectele cu bataie lunga.

Acestea fiind zise, mergeti si faceti si voi o fapta buna. Chiar si mai multe. Apoi spuneti mai departe – sigur veti mai inspira pe cineva.