[Mazilique • Cartea] (2) – Rezoluția și lupta cu timpul

Rezolutia mea pentru 2017 a fost sa nu mai las timpul sa treaca. Cam greu sa te lupti cu utopiile 365 de zile la rand, da’ sa nu zica cineva ca n-am ambitii futile :-)

Insa pentru ca o parte din zilele astea nu s-au scurs degeaba, inceputul lui 2018 se va intampla pentru mine sub semnul unui proiect nou: cartea Mazilique (de care v-am mai povestit putin aici)

Sa gatesc, sa scriu, sa fotografiez si sa public o carte din bucataria mea e ceva la care ma gandesc de mai bine de 6 ani. Insa tot timpul a intervenit cate ceva: revista BBC Good Food care aparea in fiecare luna, multe proiecte pe blog, si mai multe evenimente, plecari din tara cel putin o data pe luna, apoi lansarea studioului.

Dar acum un an mi-am zis ca 2017 nu poate sa mai treaca in ritmului lui. Asa ca asta am facut de un an incoace – n-am mai lasat timpul sa treaca. Am gatit in fiecare zi, am fotografiat la fel de des, testand cadre si lumini, locatii si styling-uri, blaturi de lemn si culori de farfurii. Dar mai ales gusturi.

Pentru ca, desi nu sunt vreo over achiver-ita super ambitioasa, sa scriu o carte a insemnat de fapt sa-mi testez niste limite. Am gandit o structura dupa cheful si stilul meu de a gati, dar mai ales de a manca, am elaborat niste retete pe care le-am testat de mai multe ori decat era probabil necesar, am facut set-up-ul si fotografiile, am scris povestea retetelor si a capitolelor, am pus lucrurile in pagina. Mazilique Studio si-a intrat astfel si mai mult in drepturi: un spatiu de joaca, o bucatarie parca si mai deschisa, un hub de food & prop styling si un studio foto.

Pentru mine, o reteta, cel putin intr-o carte, nu e completa daca nu are si o poveste vizuala – o poveste despre rezultatul final, de making of, despre momentele in care se imparte mancarea si oamenii care fac asta.

Sa scriu o carte a mai insemnat si sa ies din studio si sa merg in locuri care-mi plac, cu oameni care-mi plac – fie ca a fost vorba despre un picnic la mare sau un pranz intr-o casa de la tara. Fotografiile, in acest caz, au insemnat ca trebuie sa surprinda momente dincolo de ce e in farfurie – fragmente de timp si spatiu pe care vrei sa le iei cu tine si sa le sa imparti mai departe cu altii (in cazul meu – cu voi, cititorii): o anumita lumina, un crepuscul care te poarta de la un pranz tarziu la masa de seara, niste rosii coapte perfect imperfecte, sau chiar Lumi-The-Golden-Retriever amenintand integritatea vreunei fripturi.

Chiar daca cartea mai are putin pana va ajunge in mainile voastre, ma bucur sa postez pentru prima data cateva imagini care se vor gasi intre copertile ei. E micul meu cadou de final de an pe care pot sa mi-l fac, ca dovada a faptului ca, in cele din urma, nu am lasat timpul sa treaca.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

//

 

Din momentul in care am inceput sa gatesc, am inceput sa evoluez ca fotograf. Am invatat multe de la colegii mei de la Mediafax, multe si din cartile de gatit iconice, din fotografiile BBC Good Food, dar si din mult exercitiu. Pot acum sa spun fara ezitare ca ma intereseaza fotografia la fel de mult ca o friptura de vita in sange.

Canon a facut parte din tot acest parcurs al meu. Cadoul meu de terminare a facultatii, in 2007, a fost prima mea camera dslr – un Canon 30D cu care am facut mai bine de jumatate din fotografiile pe care le gasiti pe blog. In 2013 pe vremea asta am trecut la un Canon 6D cu care lucrez si acum. Are, ce-i drept, niste urme de faina prin locurile ne-esentiale, dar altfel e brici!

 

work-play-slay | #MaziliqueTheBook

A post shared by Cristina Mazilu (@mazilique) on Jun 29, 2017 at 9:02am PDT

 

the force is strong with this one – #MaziliqueTheBook

A post shared by Cristina Mazilu (@mazilique) on Jun 30, 2017 at 9:49am PDT

 

day after day after day after day after day • #newproject #MaziliqueTheBook

A post shared by Cristina Mazilu (@mazilique) on Aug 2, 2017 at 12:47pm PDT

 
Si astfel, imi dau seama ca au trecut 10 ani de cand aparatul meu foto a fost un partener pe care m-am putut intotdeauna baza – cu siguranta cea mai longeviva relatie a mea si cea mai drama-free.

Asa ca daca si voi traiti o astfel de poveste de dragoste cu Canon (ceea ce va doresc), trebuie sa stiti ca pana pe 31 ianuarie 2018, la miezul noptii, puteti beneficia de cashback de pana la 1400 de lei la achizitionarea de echipament Canon nou (lista produselor aflate in promotie o gasiti aici). De asemenea, daca va inscrieti in aceasta campanie, beneficiati si de 100GB pe platform Canon Irista.

Situatia asta ma pune in dificultate, pentru ca eu as vrea sa-mi aduca Mos Craciun atat un Canon 80D (care ar insemna mai mult video pe blog, mi se pare ca autofocusul lui mi-ar super usura toata munca), cat si, DESIGUR, un Canon 5D Mark IV. Numai probleme :-))

Dar ca sa complic lucrurile si mai tare ma duc acum sa la gandesc la cum pentru 2018 o sa-mi propun nu doar sa nu mai las timpul sa treaca, cat si sa-l expandez. Now that’s a challenge.