O săptămână în Thailanda

24 Sep 2019, Cristina Mazilu

La începutul lunii am fost pentru prima dată în Thailanda. Având în vedere că Bangkok este orașul cel mai vizitat din lume, care în fiecare an primește vreo 22 de milioane de oameni, sunt puțin cam în urmă cu călătoriile.

N-am căutat prea mult, dar cred că e plin netu’ de recomandări, tips & tricks și liste de bifat pentru atunci când te găsești pentru prima dată în fostul Siam. Dar asta e ce mi s-a întâmplat mie în prima mea călătorie în Thailanda.

În primul rând, am plecat cu Titică (ceea ce e unul dintre cele mai bune lucruri care ni se putea întâmpla într-o vacanță).

În al doilea rând, ea a venit cu un bagaj carry on și eu cu o valiză de cală mare cam cât era dulapul meu din camera din cămin. N-am plecat cu el plin, totuși în Thailanda e cald și nu aveam nevoie de șuba aia de explorat Antarctica, dar știam că o să vreau să-mi umplu bagajul cu mangosteen (și cu ceea s-a dovedit mai târziu a fi vreo patru kilograme de sheet masks cu diverși acizi hialuronici). Dar despre asta mai târziu.

Am plecat din București spre Bangkok cu Qatar Airways, cu o scurtă escală la Doha (Scurtă paranteză – până anul trecut, când am fost în Malezia, nu mai zburasem cu Qatar. Acum nu este altă companie aeriană cu care mi-aș dori mai mult să zbor. E cam mișto).

Ziua 1 – Bangkok

Am aterizat la Bangkok dimineața pe la 7 și primul lucru pe care l-am făcut, după ce ne-am cazat la Chatrium Hotel Riverside, pe malul râului Chao Phraya, a fost să adorm lemn cu draperiile trase în camera de hotel, fără să aud telefoane, alarme și ciocănituri la ușă. Abia când Titică se pregătea să cheme paza să vadă dacă nu am abuzat de mini bar și m-am înecat cu alune overpriced, am reușit să mă trezesc. După un moment buimac ne-am mutat la cârciuma de după colț – restaurantul se numea Kurissara și pentru mine a rămas memorabil dat fiind faptul că a marcat prima mea întâlnire cu mâncarea thailandeză la ea acasă.

Prânz la Kurissara

Pachețele de primăvară cu legume (nu sunt în poza de sus pentru că eu mănânc mai repede decât pozez), pad thai cu pui, salată cu carne de porc tocată și mult lemongrass (e cea din mijloc – dreapta; poate nu sună apetisant, dar a fost minunată), pui în lapte de cocos cu galangal, green curry de vită, stir-fry de pui cu ghimbir, orez copt în ananas, dar și niște mango sticky rice la final – cam asta s-a întâmplat la noi la masă.

Mango Sticky Rice

Acestea fiind mâncate, eu probabil că aș fi vrut să dorm cu spume în continuare, dat fiind jet lagu’ care începea să mă dărâme, dar cum mi-aș fi dat peste cap tot somnul, am plecat să vizităm un templu.

Templul Wat Traimit

…cu un Buddha de aur (cu titulatura oficială Phra Phuttha Maha Suwana Patimakon). După cum se vede în poza de mai jos – nu glumesc. Statuia, care se găsește în templul Wat Traimit, are 5,5 tone și e făcută din aur și, la un moment dat în viața ei, a fost acoperită de un strat de ghips și sticlă colorată ca să ascundă faptul că ar valora o avere, în caz că cineva voia să se organizeze cu o jefuire de templu. Statuia a rămas așa aproape 200 de ani, iar abia în 1955 a fost dezbrăcată la forma sa inițială de cu-totul-și-cu-totul-din aur.

Golden Buddha

În caz că n-ați mai fost nici voi până acum în Thailanda (dar vreți să ajungeți), să știți că la templu nu se merge în pantaloni scurți și tank-top – trebuie să vă echipați corespunzător cu rochii, pantaloni sau fuste lungi și top-uri cu mâneci. Pot fi și mâneci scurte, dar măcar să existe, astfel încât să acopere umerii. Also, se intră fără pantofi (da’ încercați să-i lăsați mai la adăpost decât mine, care i-am lăsat în ploaie).

Mai departe, noi ne-am fi dorit să facem o plimbare prin Bangkok, dar se pornise furtuna cu bulbuci, care ne-a prins in Chinatown, unde am profitat de moment și, cât am mâncat ceva fructe luate de pe marginea drumului, mă uitam prin bălțile care se formau de jur împrejur, la lumina crepusculară care avea ceva puțin magic în ea, și mă gândeam ce norocoasă sunt. Cam asta e gândul care mă înfioară de fiecare dată când sunt într-un loc nou. Și e o emoție care sper să nu mă părăsească prea curând.

Chinatown, Bangkok

Seara ne-a prins la Baan Suriyasai, un restaurant amenajat într-o casă de la începutul secolului trecut, atent restaurată.

Meniul pe care l-am încercat a fost unul de degustare, și a decurs cam așa:

Loy Na Loy Ta – gin cu coriandru proaspăt, suc de guava și midori
Salată servită într-o coajă de lime / pepene roșu cu fulgi prăjiți de pește / satay de pui / Clătită Thai crocantă
Supă Tom Yum Goong
Salata Yum Yam
Stir-fry de piept de porc cu fulgi de pește și creveți uscați
Stir-fry de lotus, calamari și pastă de curry galben
Massam Curry
Braised bananas with cream and roselle syrup

Cu cureaua mutată la o lărgime mai generoasă, m-am întors la hotel unde în loc să mă culc, am fumat pe balcon încercând să nu mai aud Summer in Siam cântându-mi în cap nonstopnonstop. Little did I know la momentul respectiv că 1/ urma să mă întorc acasă cu două treimi din haine prea mici ca să le mai port prea curând și 2/ Summer in Siam a cantat în heavy rotation10-13 zile.

Chao Praya văzut de pe balcon

Ziua 2 – Nan

Super, ce să zic. Am reușit să dorm FIX 2 ore înainte să fie nevoie să mă trezesc din nou, ca să ajungem la aeroport și să prindem un zbor la ora 7 dimineața. Mi-am promis mie că nu mai fac asta prea curând (ideal niciodată) și, moțăind pe Titică, am plecat spre Nan, o provincie aflată în nordul Thailandei, la granița cu Laos.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să vizităm tempul Wat Phumin, cel mai faimos din Nan, construit în 1596, în ceea ce este un bun exemplu pentru arhitectura Thai Lue.

Templul este cel mai cunoscut pentru picturile murale din interiorul acestuia și pe care dacă nu le fotografiam cu telefonul, sigur nu mi le-aș mai fi amintit, atât de adormită eram în continuare. Așa că data viitoare când vedeți oameni în vacanță făcând poze ca disperații – don’t judge, poate sunt și ei nedormiți :-))

Mi-am mai venit în fire după o plimbare printre câmpurile de orez și alți palmieri, dar mai ales odată ce am abuzat de niște cofeină.

Așa că am putut pleca mai departe, să vizităm comunitatea Bo Suak, la 10 kilometri de orașul Nan. Aici am găsit niște cumetre care au avut răbdare să mă învețe cum se fac cârnații tradiționali Sai Ua. Sunt bine condimentați, ușor picanți (le bănuiesc pe doamne că m-au menajat cu o variantă mai light în ceea ce privește ardeiul iute) și sunt făcuți din carne de porc, ceea ce îi va califica cu succes pentru masa de Crăciun de anul ăsta. Chiar nu glumesc.

Ingredientele sunt astea:

Carne de porc, usturoi, ardei iute, ceapă, galangal, coriandru uscat, lemongrass, turmeric proaspăt, frunze de kafir lime

Am început prin a face o pastă din usturoi, sare, ceapă, ardei iute, galangal, turmeric, lemongrass și coriandru

Iar după ce am făcut febră musculară, am adaugat pasta obținută în mojar peste carnea de porc tocată

După ce am amestecat carnea de porc cu pasta condimentată și cu niște frunze de kafir lime tocate, pasul următor a fost să umplu intestinele de porc.

Nu știu exact ce nu făceam bine, da’ cert e că gospodinele thailandeze sunt fix la fel ca alea din Moldova dacă te apuci de cârnați și pare că nu te pricepi :-))

În final am scos-o totuși la capăt cu grăsuții ăștia…

… care și-au găsit locul pe grătar

După care cumetrele s-au organizat cu niște plating tradițional de mare angajament, iar eu m-am preocupat de aspecte mai practice, cum ar fi să-mi fac un calcul cu câți cârnați mi-aș putea băga în bagajul de cală.

Aș vrea să știu să vă spun ce-a mai urmat în ziua respectivă, dar cred că am intrat în ceva comă narcoleptică ??‍♀️.

Ziua 3 – Phrae și Sukothai

După ce am sărit micul dejun pentru că EU NU POT SĂ MĂ TREZESC DIMINEAȚA indiferent de fusul orar pe care aș fi, am plecat cu mașina și după vreo două ore de mers am ajuns în Phrae.

Înainte să ne băgăm la muzee, temple sau alte asemenea am prioritizat puțin lucrurile – shopping de cârpițe!

În Phrae s-a păstrat tradiția de vopsire a textilelor cu indigo și pentru a afla, vedea (și cumpăra ?) mai multe, am vizitat un atelier.

Pentru cine nu știa (eu una habar nu aveam), indigo este o plantă, din frunzele căreia se obține o pastă colorată cu care se vopsesc țesăturile

La atelierele din Phrae poți să înveți să colorezi țesăturile folosind metoda tie-dye (cum a făcut Titică)

Sau, dacă modelele astea nu te amuză, poți să pictezi manual țesătura – cum aș fi făcut eu dacă nu pierdeam vremea căscând gura la tot ce se întâmpla în atelier.

După ce am plecat de acolo cu diverse cârpițe (de care aveam – sau mai ales nu – nevoie, da’ ce mai contează), ne-am parcat în față la Vongburi House Museum.

Pe de-o parte pentru că inițial această casă a fost reședința lorzilor din Phrae, e construită din lemn de tec în stilul Gingerbread (nici nu știam că există acest stil – dar se pare că era unul foarte popular în vremea regelui Rama V) și acum a fost transformată în muzeu.

Pe de altă parte pentru că fix lângă era o cârciumă unde am mâncat un Northen style Khao Soi fooaaarte bun (două porții a băgat yours truly ??‍♀️) și o Som Tum – adică salată de papaya verde.

Foarte satisfăcută de această situație de mai sus, am plecat către Sukothai, unde ne-am parcat fundurile la Sriwilai Sukothai Resort & Spa.

Recepția și camera

Dacă vreodată ajungeți prin zonă, recomand o zi-două pe aici, pentru lenevit alternativ la piscină, la masaj, și sub copacii de frangipane.

După ce ne-am cazat, am luat niște tuk-tukuri meșterite local și am dat o tură prin satele de lângă. Cum soarele apunea peste câmpurile de orez, a fost un pic cam magic.

Am ajuns în centrul orașului Sukothai când deja era seară. Ne-am oprit la Dream Cafe, unde am încercat ceva ce se numește ‘stamina drink’, adică un distilat pe bază de miere și amestecuri botanice care ar trebui să te scoată din toate boalele.

După ce ne-am deschis apetitul cu gingirica asta de mai sus, am trecut la partea mea preferată (din orice călătorie în Asia!) – piața de noapte.

Piața de noapte Sukothai
Satay
Fetele scăpate la taraba cu satay
Sticky rice cu carne de porc

Niște oameni normali s-ar fi dus în momentul ăsta să se culce. Noi suntem foarte ambițioase, am continuat dezmațul la o cârciumă amenajată în curtea unor oameni, unde ne-am jucat cu niște căței, ne-am ferit de niște șopârle și am mâncat un lighean de legume tempura și un altul de green curry.

Din păcate asta nu a fost tot. În drumul înapoi spre hotel ne-am mai împiedicat într-o cârciumă. Noroc că am niște poze blurate prin telefon, altfel habar nu mai am ce s-a mai întâmplat. Food coma ftw!

Ziua 4 – Sukothai

Sukothai a fost singurul loc in Thailanda unde am dormit două nopți în același loc. Foarte bucuroasă am fost în următoarea dimineață că nu a trebuit să mă împachetez în panică și să fug la un alt aeroport.

Așa că după un mic dejun care a fost niște orez prăjit cu porc (că eggs benedict găseam și acasă so why bother), am plecat spre Parcul Istoric Sukhotai.

Cum scrie și pe Instagram, aici se găsesc multe dintre ruinele primului regat al Thailandei și e un loc în care merită să-ți petreci una-două ore.

Mai departe am făcut ce știm noi mai bine – o pauză de masă la Sweet Rice Cafe, unde am scăpat cu satay, porc cu lemongrass și alte asemenea. Plus înghețată de fructul pasiunii și mango.

Asta a fost însă doar încălzirea. Am plecat într-un mic turneu la periferia orașului, unde am mers la niște oameni acasă să ne învețe să facem deserturi tradiționale.

Primul pe care am încercat să-l fac se numește Kra Daek Nga și constă într-un fel de biluțe făcute dintr-un orez fiert care este bătut în piuă până devine un aluat lipicios. După care se amestecă cu pudră de susan negru amestecat cu sare, apoi se modelează în biluțe mici în interiorul cărora se pot pune fulgi de nucă cocos caramelizați. După care se tăvălesc din nou prin pudră de susan și se mănâncă cu viteză. Sau cel puțin eu una așa am pățit.

A mai urmat apoi un alt episod la niște alte gospodine în curte, care au încercat să mă învețe (fără succes) să rad nuca de cocos și un al treilea moment în care am văzut cum se face pop-rice (adică popcorn din orez, cred că așa putem să-i zicem, nu?). Dar pentru astea puteți merge pe Instagram și să vedeți highlight-urile Thailand 1 și 2.

Sigurul lucru pe care l-am mai putut face pe ziua respectivă a fost să eșuez la hotel și să văd ce înseamnă de fapt masajul thailandez timp de vreo două ore. Aș fi rămas și mai mult, da’ se închidea spa-ul. Așa că mi-am promis că data viitoare când ajung în Thailanda o să-mi rezerv o zi întreagă, în care de dimineață până seară o să stau la masaj. Îmi golește mintea mai cu spor decât meditația.

Ziua 5 – Chantaburi

În ziua asta n-am mai scăpat. La ora 7 eram la aeroport, de unde am luat un zbor către Bangkok, iar după o scurtă escală, un altul către Trat. A urmat apoi un drum cu mașina de o oră, astfel încât la prânz eram în Chantaburi, unde am luat prânzul la restaurantul Nam Prik Khao Sauy. Aici o doamnă bucătăreasă-celebritate-locală a insistat să se pozeze cu noi crezând că și noi suntem niște bucăți cum n-a văzut Internetu’ în România. N-am vrut să o dezamăgim, că doar ne pregătise niște platouașe pentru care nu vreau să mă gândesc cât timp se pierde vremea cu platingul.

Mai departe ne-am plimbat prin vechiul oraș și, dacă ar fi fost deschise, am fi vizitat magazinele de bijuterii realizate cu pietre prețioase de pe Gems Street. Nu erau, așa că am făcut o poză stupidă…

…și banii economisiți pentru că nu ne-am luat bijuterii i-am spart într-o piață pe roti (un fel de clătite) cu lapte condensat. Muuuulte roti cu lapte condensat. Cât să ne deschidă pofta de cină.

[Dacă vi se pare că în această vacanță în Thailanda m-am rostogolit din cârciumă-n cârciumă, nu vă înselați. Au trecut două săptămâni de când m-am întors și în continuare am haine care nu-mi mai vin ??‍♀️]

Ziua 6 – Rayong, Pattaya și Bangkok

După micul dejun (ghiciți ce – tot roti cu lapte condensat am mâncat, damn it), am plecat cu mașina spre Rayong.

După un drum de o oră, am ajuns în fața templului Krasae Kuha Sawan, unde am primit o coroniță de flori și-o nucă de cocos cu care sper că m-am făcut remarcată încă din prima poză a articolului. (Dacă nu – e ok, o să depășim momentul).

Mangosteen, supranumit Queen of Fruits

Citisem că în Rayong există livezi pe care le poți vizita și, când fructele sunt în sezon, poți gusta până la 20-25 de feluri diferite. Ceea ce mie mi se pare un pic de paradis. Mai ales pentru că, în urmă cu un an, în Kuala Lumpur, gustasem pentru prima dată mangosteen și aproape mi-au dat lacrimile pe un colț de tarabă din piața de noapte Jalan Alor, când mi-am dat seama cât de multe fericiri mici mai există de descoperit.

În livada în care am ajuns în Rayong nu doar că am mâncat mangosteen până am pocnit, dar am și cules fructe (și probabil că aș fi umplut portbagajul dacă nu mi se atrăgea atenția că nu am cum să mânânc greutatea mea în fructe) (deși nu sunt convinsă, aș vrea să verific o dată).

Din livadă am luat o barcă și ne-am plimbat jumătate de oră pe râu ca să vedem șopârle și iguane. După ce am bifat vreo două ne-am întors la mal să ne reluăm bunele tradiții și să mâncăm tot ce prindem. Dacă am învățat ceva în Thailanda e că eu nu știu când să mă opresc.

După ce am ras tot și de pe masa asta, am luat iar mașina și după vreo oră și jumătate am ajuns în Pattaya unde ne-am oprit să vizitam Sanctuary of Truth – un templu realizat în întregime din lemn, fără niciun fel de metal, nici măcar un cui.

The Sanctuary of Truth

De aici am plecat (tot cu mașina) spre Bangkok, unde am ajuns seara și ne-am cazat la același Chatrium Hotel Riverside. Am dat o scurtă tură prin oraș, cât să nu zic că am fost la Bangkok și nu m-am plimbat cu tuk-tuk-ul. Am ajuns și la Jai-Fai – un restaurant street-side care anul trecut, la prima ediție a ghidului Michelin pentru Bangkok, a primit o stea.

Desigur, era rezervat până în noiembrie și 72 de mese în așteptare, așa că am lăsat-o pe data următoare și ne-am îndreptat către Chinatown.

Aici toată strada e plină de street food joints, așa că n-a fost o problemă să găsim alte locuri unde să stăm la coadă.

La un moment dat, ne-am și parcat fundurile într-un restaurant chinezesc, unde am comandat toate dim sum-urile de pe meniu.

Desigur, nu ne-am întors la hotel până nu ne-am mai oprit la o tonetă pentru încă o tură de roti cu lapte condensat. Dau vina pe Titică pentru situația asta.

Înapoi la hotel iar am rămas pe balcon uitându-mă la oraș. Era ultima noapte petrecută în Bangkok.

Ziua 7 – Bangkok

Dacă cineva a avut răbdare să citească până aici, nu pot decât să vă felicit. Meritați o banana bread.

Revenind. Țineți minte problema mea cu trezit pe care am avut-o încă din prima zi? Ei bine, nu mi-a trecut, așa că am ratat momentul de dimineață în care trebuia să merg într-o piață. În schimb, am stat și-am mâncat din mangosteen-ul furat din livadă cu o zi înainte până s-a făcut prânz și am mers la un curs de gătit.

Cu această ocazie am învățat să fac green papaya salad (platingul cu floricele nu-mi aparține, so don’t judge), supă Tom Yum (preferata mea) și pad-thai.

E probabil una dintre cele mai mari realizări ale vacanței, așa că voi mai reveni pe această temă (și cu rețete complete) odată ce le reproduc și la mine în studio.

Green papaya salad
Supă Tom Yum
Pad-thai

Din fericire mă pregătesc să închei povestea asta care părea că nu se mai termină, pentru că în restul zilei mare lucru n-am făcut. Am petrecut două ore în cel mai mare Watson’s pe care l-am găsit, de unde am plecat cu dubios de multe sheet masks și alte cosmetice asiatice, după care alte câteva ore căutând condimente, sosuri și alte chestii pentru care am spus o rugăciune mică la Buddha să nu mi se verse în bagaj.


Au mai rămas multe lucruri de făcut în Bangkok, dar mai ales în Thailanda. Ce bine că am de ce să mă întorc.

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (6)
  1. Monica says:

    Buna seara.Am citit cu foarte mare interes vizita in Thailanda.Ma pregatesc si eu de vreo 2 ani sa mi organizez un concediu de o sapatamana-10 zile acolo.Daca imi puteti spune ,toate excursiile in locurile mentionate si cazarile le -ati facut prin agentie?Va multumesc!O seara placuta!

    • Cristina Mazilu says:

      noi am avut noroc cu Ambasada Thailandei in Romania, ca altfel sigur nu aflam de multe din locurile in care am fost. dar ref agentii, am inteles ca https://www.royalsilkholidays.com/ fac o super treaba si te pot organiza intr-un program cum ai tu chef, pe tema culinara sau nu :-)

  2. andressa says:

    1/ Voi nu sunteți sănătoase la cap. Atât de mult ați mâncat?! :)))
    2/ Vă invidiez. Ador mâncarea, dar nu încape atâta în mine, aș fi murit de la bilă după atâta mâncare.

    Trebuie să merg și eu, pare o vacanță perfectă, cu atâtea lucruri de văzut și de încercat. <3

  3. Delia G says:

    Imi doresc vacanta la modul acesta, in locuri care par din alta lume fata de realitatea noastra zilnica. Prietenii mei deja m-au tradat, cel mai probabil trebuie sa manifest rapid finantele necesare. De abia astept sa trec prin locurile prin care ati fost , si cu scuzele de rigoare… sa mananc pana crap! :)
    One Night In Bangkok and The Summer in Siam rules!

  4. Monica says:

    Mama mama..f fain..credeam ca sunt singura nebuna care se bucura la mangustan, rambutan si litchii.. brava fetelor..sa mai faceti

Comenteaza
Follow on Instagram