Borșul de cartofi cu (mult) leuștean al mamei

La cum a crescut traficul pe blog în ultimele săptămâni, pare că v-ați cam făcut de treabă prin bucătărie zilele astea. Nu c-ar fi vreo surpriză, că doar în câte feluri poți să-ți reorganizezi șosetele, în câte scheme cromatice poți să rearanjezi cărțile din bibliotecă?

Cred că zilele astea suntem împărțiți în două tabere. Una este formată din cei care nu prea au mai gătit până acum sau nu au avut prea mult timp s-o facă în ultima vreme, prin urmare profită de momentele petrecute în bucătărie ca să experimenteze. Și apoi mai sunt ceilalți, printre care mă număr și eu, care în ultima vreme au gătit de le-au sărit capacele și acum se întorc la acele feluri de mâncare care le aduc satisfacție, liniște și puțin confort în această perioadă.

Prin urmare, am rugat-o pe mama să-mi dea rețeta ei de borș cu cartofi – my ultimate comfort food. Ce are atât de special rețeta asta (pentru mine) e că nu știu s-o fac. Nu că ar fi grea – e chiar simplă, după cum veți vedea mai jos – doar că eu nu am gătit o ciorbă în viața mea. Bisque de homar? Sigur! Supă cremă de conopidă cu harissa? Hell yeah! Tom yam thailandez cu mult ardei iute? Chiar cu succes. Dar niciodată un borș.

Ei bine, cred că a venit momentul, și vă las mai jos ce mi-a transmis mama.

Povestea borșului de primăvară cu cartofi și mult leuștean face parte din amintirile din copilarie ale Cristinei. A povestit despre el de multe ori, de fiecare dată când a fost întrebată care e mâncarea ei preferată, astfel că s-a creat impresia (exagerată) că ar fi vreo super-mâncare. Nu are nimic spectaculos, niciun ingredient minune, niciun gust nemaiîntâlnit. (way to sell it, mum! – nota lu’ Mazi). E doar bucuria exploziei de verdeață cu care vine primăvara, transpusă într-o farfurie.

Și ca să-i fie pe plac Cristinei, acest borș trebuie să fie super-acru și să aibă mult pătrunjel verde, dar și mai mult leuștean. Dacă nu e foarte acru și nu are extra-leuștean NU E BUN ??‍♀️. E mereu nerăbdătoare să fie gata și așteaptă (cu greu!) să se răceasca puțin înainte să ia prima înghițitură. Când crede că nu o vede nimeni, mai ia și cu polonicul direct din oala (să zicem că asta se întâmplă doar după ce a mancat toată lumea și ce a ramas e doar pentru ea ?).

După ce Cristina a plecat la facultate, de fiecare dată când venea acasă nu-și dorea să mănânce altceva, așa că fiecare Craciun sau Paște trebuia obligatoriu să aibă în meniu și borș de cartofi, indiferent cât de multe alte feluri de mâncare erau pregătite. Pentru ea cred că e unul din felurile de mâncare de care n-o să se sature curând. De-asta nici nu-i fac prea des ?.

Acum însă are rețeta și eu mi-am pierdut singurul atu culinar pe care-l aveam în fața ei ? Dar, se știe, ea este “fata care și-a învățat mama să gătească”, așa că n-am pierdut mare lucru :))

Spală și curăță legumele și verdețurile.

Taie în cuburi mici morcovii, păstârnacul, țelina și ardeiul kapia și se pune-le la fiert într-o oală încăpătoare împreună cu apa și 4 lingurițe de sare.

Când sunt fierte pe jumătate, adaugă cartofii noi tăiați în cuburi și lasa-le pe toate să fiarbă împreună.

Într-o crăticioară separată, pune borșul împreună cu 1 linguriță de sare și dă în clocot, având grijă să aduni spuma care se formează.

Când cartofii și legumele sunt fierte, adaugă borșul și lasă ciorba să dea în 2-3 clocote.

După care, adaugă ceapa verde, loboda și ștevia tocate. Adu din nou la punctul de fierbere, iar când dă în clocot – oprește focul.

Presară deasupra pătrunjelul și leușteanul. Atât!

Borșul de cartofi e bun atât cald, cât și rece, cu extra leuștean, ceapă verde, ardei iute sau chiar și cu ridichi.

Poate fi dres cu un gălbenuș de ou bătut împreună cu 100ml de smântână de gătit, după ce s-a răcit puțin. (Pentru Cristina nu există această opțiune, never).