De ce e bine sa ai ochi la spate
Vederea mea periferica (cel putin cu ochiul stang) e aproape de zero (in schimb imi ascut auzul ca sa trag cu urechea :)).
Azi pe la pranz stateam cumintica in fata calculatorului si ma gandeam cum o sa intru eu joi in concediu, cum o sa stau degeaba esuata in pat cu o carte, un dvd si un tort/cozonac/frigider in brate. Deschid un fisier si scriu: “Mazi se plictiseste. Mazi se plictiseste atat de tare si e atat de lipsita de incarcare incat in loc sa-si rezolve deadline-urile presante prefera sa o arda aiurea pe bloguri si sa se faca ca se documenteaza…” si bataia de camp continua in aceeasi nota. “Nu crezi ca ar trebui sa scrii ca Mazi a luat un premiu pentru harnicie?”, il aud pe seful meu vorbind in spate. Pentru ca ma sperii foarte usor am tresarit (adica am sarit de pe scaun intr-un fel de spasm ciudat) si se pare ca l-am lovit cu umarul :D “Acum m-ai vazut? Ca eram in spatele tau de doua minute”.
Pe acesta cale ii rog pe colegii mei sa-mi faca semne ca sa ma prind tura viitoare si pe seful meu sa fluiere cand se apropie, sau macar sa arunce cu pixuri :))