Dimineata de concediu

Pentru ca aseara eram prea obosita sa-mi aduc aminte sa-mi inchid telefoanele inainte sa ma culc, tata ma trezeste pe la 10.30.

“De ce ma trezesti cand eu sunt in concediu, de ce, de ce, de ce?”
“Pai eu sunt de la opt la birou”
“Eu nu, si ma bucuram, pana sa suni tu”
“Pai si ce faci tu in concediu, dormi?”
“Nu, dorm si mananc”
“Auzi, tu te-ai mai intalnit cu D.?”
“Am sunat-o, dar nu m-a raspuns”. Mint – nu am sunat-o si nici nu am de gand sa o mai sun. Sunt groaznica, dar si ea e mult mai rau. D. este o prietena din liceu cu care am pierdut legatura pentru ca nu avem prea multe lucruri in comun, din contra. La racirea relatiilor a contribuit si faptul ca nu impartim aceleasi viziuni asupra petrecerii timpului liber. Belive it or not, ma pot plictisi chiar si de shopping. Am cam incetat sa vad partile ei bune (pentru ca le are, desigur) atunci cand a refuzat sa inteleaga ca stilurile noastre de viata sunt total diferite. Nu mai intru in detalii, it’s useless.
“Am vazut-o intr-o zi si arata bestial”. Pai da, pentru ca nu are altceva are de facut. Tin minte cand imi povestea cat de ocupata e pentru ca are de mers la coafor si la cosmetica.
“Deci tu m-ai sunat si m-ai trezit din somn in ziua mea de concediu ca sa imi spui ca D. arata bestial? Asta nu e un lucru nou si nici un aspect care sa ma intereseze. Paaaaaa”

O sa ma gandesc bine ce cadou iti iau de Craciun :)) Si nu mai spune “bestial”. Doesn’t make you look any younger, really.

Si acum, pentru ca zi de concediu, o sa ma duc pana la birou :I