Oscar frenzy

High on caffeine dar ametita de oboseala am ajuns dimineata la birou, direct de la Oscar Party-ul Tabu.

Dupa ce duminica seara am incheiat un weekend care ar putea fi rezumat simplu si concis “tha horror” (prietenii nu raspund la telefoane, mailuri, sms-uri si invitatii, plasele cumparaturi se rup in fata blocului rezultand sticle de bere sparte, fistic imprastiat all around si prajituri tuflite de asfalt, nu reusesti sa te odihnesti ca sa recuperezi orele de somn pierdute weekendul trecut, plus ca ti se trage clapa de vreo doua ori ;)*, luni la prima ora – adica 00.00 – The Master (dupa noile porecle date in urma intamparilor recente si fericite) m-a dus la petrecerea (glam!!!) de Oscaruri, spalandu-si astfel pacatele :)) (insert here lots of hugs)

Nu-mi aduc aminte ultima data cand a fost ultima oara cand am vazut ceremonia de Oscar cap-coada, dar cu siguranta nu a fost asa de fun ca tura asta. Cred ca e ceva similar cu finala de la campionatul mondial de fotbal – chiar daca personal nu inteleg fenomenul, ma gandesc ca e la fel pentru ca am avut emotii, am aplaudat si am ovationat. Dubios, stiu.

M-am bucurat mult de tot pentru Scorsese (cel mai bun regizor – finally), m-am suparat cand Oscarul a mers la Happy Feet in loc de Cars, m-am bucurat din nou la premiul pentru cele mai bune costume – Marie Antoinette (totusi nu stiam ce competitie serioasa reprezinta Curse of the Golden Flower si ca Patricia Field era in spatele lui The Devil Wears Prada). Si din nou, mi-a parut rau pentru toate actriţele nominalizate pentru rol secundar – personal as fi ales-o pe oricare dintre ele in fata lui Jennifer Hudson. De asemenea, ma asteptam la (mult mai) mult pentru Babel :((

Totusi, intamplarea cu adevarat marcanta din noaptea Oscarurilor a fost ca in clasamentul Mazi, Clive Owen i-a devansat pe Daniel Craig (OMG!) si pe all (&old) time favourite George Clooney.

Inapoi in birou ma gandesc cum o sa rezist pana diseara cu sindromul asta de ADD care s-a instalat de cateva ore si care sigur nu ma va ajuta la 12.30, cand va trebui sa ajung la o conferinta.

*stiu ca asta e o paranteza lunga. urmeaza si altele la fel de incoerente – bare with me :)

PS. Postul asta nu inseamna ca palatul e back in business and running at full speed. Sunt tot suparata cu spume :D