An evening with a twisted charm

…Care a inceput pe la sapte si ceva, cand DK ma tragea dupa el spre CNDB – efectiv ma tara, pentru ca eu nu eram in stare sa urc singura toate etajele alea si m-as fi oprit pe undeva pe la cafe Deko(chiar daca nu-mi place deloc acolo).

Dar am ajuns la timp pentru “Paradis serial”. Stiu ca Vava probabil n-ar mai vrea sa ma vada in fata ochilor ever daca ar sti ce viziune frustra am eu vizavi de dansul contemporan, but I can’t help it. Unele chestii chiar nu le inteleg (pentru ca nu e nimic de inteles!). Ideea e ca daca as vedea in alte conditii un tip care danseaza ca in spectacolul de aseara ar fi ciudat rau, cu accente de penibil si amuzant.

Si cand tocmai ma gandeam la asta, razand infundat si ascunzandu-ma in spatele unuia dintre spectatori, ridic ochii si hopa – full frontal nudity, trei bucati. Asta le scapase sa scrie in foaia program :)) Ce aflasem eu de acolo era doar ca spectacolul e despre “uniformizarea umana extrema” Si-i zic lui DK “Au talentul cam mic, nu crezi?” :P

Unul dintre aspectele cele mai confuzante ale artei contemporane e ca nu stii cand e la misto si cand e pe bune. Cred ca sunt destui cei care ajung intr-o galerie de arta si se uita la extinctor intrebandu-se daca e autoportretul artistului.

Pana la finalul spectacolului mi-am dat seama (thank god!) ca treaba e la misto. The hint a fost momentul in care cei trei dansatori pun mana pe microfoane si dupa un “everybody, clap your hands”, se pune de un sing along dupa “Another Day in Paradise” a lui Phil Collins. That was my clue ca pot sa ma zgudui de ras.

Concluzia? “Paradis serial” e funny, dar mie imi pica fisa cam greu :) Plus ca nu trebuia sa ramanem la discutii cu coregraful ca sa ne explice “metaforele spectacolului”, ca Manolescu was totally tripin’.

Dupa ce ne-am furisat din sala de spectacol am taiat-o spre Preoteasa, unde era Undelondon, deci partea cu adevarat interesanta a serii. Au fost trei concerte – The Amsterdams, Twisted Charm si Motormark – toate peste asteptarile mele carcotase.

Twisted Charm were my faves, cu un sound foarte cool si un saxofonist foarte (dar foarte!) tare.