Despre mine, mai nimic
03 Apr 2008, Cristina Mazilu
Nu am mai facut fotografii de mult timp si asta ma intristeaza, chiar daca nu ma motiveaza.
Azi mi s-a facut pofta, printre altele, desigur, de un pahar (plin!) de vin rosu, pe care insa nu l-am baut.
Ieri am un fost un mim caruia ii mai lipsea o mare lacrima desenata pe obraz.
De cateva saptamani fac planuri sa merg la un centru de echitatie. Am ramas in acelasi stadiu.
Mi-e dor de tot felul de lucruri, multe, multe ca nici nu incap aici.
I’m in limbo si de asta mi-e cel mai frica – de momentele astea de resemnare si blazare care te lasa sec si abulic, intr-o inertie corosiva.
pisi daca te ajuta…eu te iubesc si tot vreau sa imi faci un copil.
oh, dear :)
io zic ca e de la depresia/astenia de primavara. Acum ca ai vazut cat de bine poate fi si in loc sa te mobilizeze, tu ai avut o recadere, pentru ca esti un temperament incapatanat. Tot io mai zic ca o sa treaca si asta. Toate trec, pe urma devenim prea batrani pentru a mai putea apasa pe declansator. Dar pana acolo speram cu totii ca mai e.
pisi, da’ nu-s depresiva :))
sunt asa, o mare plictisita :p
Hmmm.. Remedii anti’plictiseala? Vitamine, Red Bull, un cocktail bun, o carte buna, a walk in a special place… Eu una gasesc energie cand sunt in love, adik in prima faza, aceea de tatonare. Look for some Charmings!:) Sau macar plictiseste-te rasfatandu-te, pana nu se transforma plictiseala in … vegetare.
Nu stiu, zic…
@annie
check, check & check
been there, done that. all of that.
next? :))
Hmmm… How about a game? Try to be someone else for a while. Another you. A different one. Another character. And, while you are someone else, do something you will not normaly do as yourself. When you’ll “wake up”, you will be able to say/sing “It wasn’t me!!:)
Merge?:)
sounds like fun :) it’s worth a try