Kebabul de la miezul noptii – midnight snack (9)

Florin povestea pe la sfarsit de februarie despre cum pleaca el la Istanbul (intre timp a si fost :p) si ca incalzire & to do list, a postat pe blog episodul in cauza din show-ul lu’ Bourdain, No Reservations. Mi-a luat ceva timp sa-mi fac curaj si sa ma uit. Si aveam de ce sa ma tem, pentru ca, imediat dupa ce am vazut desfasurarea de forte cu falafel, humus, lipii, scoici umplute pe mal de Bosfor si baclava, am incalecat pe-o sa (actually pe scaunul din drepta al masinii, ca bausem vreo doua beri by that time) si, sa fi tot fost vreo 22.00, am luat drumul Colentinei, unde descoperisem eu un kebab ca la mama lui turcoaica acasa.

Bodega dubioasa (am o pasiune pentru restaurantele etnice semi-slinoase, mi se par mai autentice si mancarea parca e mai buna =)) se cheama Sumer. Ca sa ajungi acolo, cum mergi spre iesirea din Bucuresti, dupa ce au inceput dughenele cu tot felul, imediat ce-ai trecut de o benzinarie Mol, faci un u-turn, ca e pe partea cealalta a soselei.

Acolo am ales din vitrina un kebab din carne de oaie amestecata cu carne de vita (carne tocata cu satarul si amestecata cu patrunjel, ardei gras rosu si boia turceasca, mi-a explicat la final de masa Hasan, patronul & bucatarul) si am asteptat. Ca sa traca mai usor, m-am ajutat de o supa de lintesi un fel de musaca de miel cu vinete, plus o salata picanta din partea casei si un sos de iaurt cu menta si castraveti. N-au lipsit nici lipiile umflate si aurii, da’ n-am mai incaput in poza.

In final, asteptarea si traversarea Bucurestiului n-au ramas nerasplatite

And a close-up on the perfect bite

Later edit: in septembrie o sa reexperimentez 1st hand, la Istanbul. Concertul U2 e doar un pretext :p