Calif & kebab
Cine a trecut pe aici de mai mult de doua-trei ori stie ca am o slabiciune pentru kebab. Se vede din ultimele vacante la Istanbul, din opririle nocturne la Calif si din the constant drooling din coltul gurii (#stilsieleganta, I haz it!)
Calif (cu califatele Selari si Iancului) e inca un hotspot pe harta mea altfel foarte restransa de pit-stops, printre care se numara Simbio, Pain Plaisir, Rue du Pain, Origo sau White Horse. Un loc cu chestii bune, unde revin in mod constant. E primul loc pe lista cand vine vorba de street-food in Bucuresti si de cand l-am descoperit (sa fie vreo doi ani), e singurul loc unde mi se mai intampla lipii in care sunt impaturite carnuri si salate.
Indragosteala a fost simpla – cand am fost prima data acolo m-a convins lipia proaspata, facuta sub ochii mei. Apoi am revenit pentru tot felul de kebab-uri/i/? (care-i pluralu’ o.O ?!) – intotdeauna cu extra patrunjel, cuz this is how I roll. Plus lahmacun – cel putin la fel de bun ca benchmark-ul stabilit la Istanbul. Umbla vorba ca intr-o noapte de debauchery as fi mancat vreo doua :))
Apoi mi-am molipsit prietenii si colegii, iar Oana a ajuns sa faca o adevarata fixatie pasiune, asa ca in miez de deadline se trezeste cu pofte nestapanite. Cum s-a intamplat si azi :))
De ce-mi place de ei? Pentru ca:
au facut dintr-un produs de street food la care te gandesti ca fiind nesanatos, greasy & disgusting (asta pentru ca sunt prea multe saormerii la fiecare colt de strada care vand lipii libaneze umplute cu salata de varza, cartofi prajiti din punga si, in general, “de toate”) ceva foarte misto
isi aduc mirodeniile din Turcia, Liban, Siria si India (sumac, chimion, susan, pulbiber, isot, menta etc)
au humus si ciorba de linte excelente
fac dondurma (inghetata turceasca densa si lipicioasa, care vine la pachet with a show ;-)
isi fac singuri lipia
o umplu cu tot felul de chestii misto: dovlecei, morcovi, vinete
folosesc sosuri home-made: de la maioneza la sos de vinete
fac si kebab care, dupa ce a fost impachetat, se pune intr-o presa de grill, chestie care ii da un extra crunch that I love
au o budinca de lapte care (supriza!) imi place mult
ambele carciumi sunt deschise 24/7
au o atentie foarte mare la detalii – de la meniu la servicii si prezentare (a se remarca mica gradina cu lavanda, rozmarin si hortensii din fata Califatului Iancului, identitatea vizuala coerenta, chiuveta de alama de la baie, recipientele pentru condimente, ibricele pentru cafea sau vazele pentru flori
Radu, managing partner la Calif, a cautat, gasit, negociat si – finally – cumparat toate farfuriile care stau acum pe un perete, la Iancului. Prima dintre ele este my favourite din toate cele pe care le poti gasi in Grand Bazaar. De fiecare data cand am fost acolo in ultimele trei vizite am incercat sa mi-o cumpar: prima data n-am stiut sa negociez si apoi n-am mai reusit sa o gasesc in labirintul de stradute, a doua oara am cedat-o unei alte bucatarii – oh well, such is life -, a treia oara era inchis bazarul. Must go back, obviously, pentru ca nu cred ca e usor sa o fur pe cea de pe perete, oamenii par destul de vigilenti :p
Acestea fiind punctate si imbulinate, mai vreau doar sa spun ca atunci cand m-au intrebat daca nu vreau sa fac o reteta de kebab care sa intre la ei in meniu, n-am stat deloc pe ganduri. Mazi *inimioara* kebab la greu, asa ca incepand de azi, gasiti unul in meniul de la Califatul Iancului. Despre ce-am avut in cap cand l-am facut, cum s-a intamplat si ce-a iesit, intr-un episod urmator.
<3<3<3
I gave it a try – in ziua respectiva supa de linte nu, supa de pui nu, vita cu vinete nu (toate apar in meniul disponibil pe site si la fata locului)… iar sistemul de a sta la cozi separate (in functie de comanda) mi se pare… oh well! Thank you but no thank you.
Ciorba aia de linte!!! Mi-as face un meniu bazat exclusiv pe asta!
N-am incercat kebabul Mazilique, dar mi-l pun cap de wishlist :)
Cautam o reteta mai acatarii de tip ,,mancare rapida,,…Iata ca am ajuns aici, Cristina Mazilu. M-am asezat comod in fotoliu, mi-am trezit neuronii ce dormitau,din lipsa de cafea suficienta siiii hai sa citim. La un moment anume, m-am oprit din citit si l-am rugat pe fiul meu sa-mi traduca ( eu romanca neaosa fiind, cu germana si franceza ca discipline obligatorii la vremea mea…nici vorba de engleza pe atunci)… Dragii mei, mult mai tineri ca mine, fie-va mila de noi si cand publicati, incercati sa scrieti romaneste, nu pasareasca asta greu de digerat care nu va face nici mai <>, nici mai interesanti. In particular puteti vorbi cum va doriti( chiar daca este un blog, tot pentru ochi publici e, nu-i asa?! Multumesc!