Italian Brunch (2)

Episodul doi al seriei de dezmaturi pornita la inceput de vara cu o petrecere toscana s-a mutat ceva mai sus pe harta, in partea de nord a Italiei. Adica acolo unde s-a nascut otetul balsamic (Modena), prosciutto di San Daniele (Friuli-Venezia Giulia), Parmigiano-Reggiano (Emilia-Romagna). Not to mention Prosecco, care vine din Veneto *insert aici inimioare multe, roz si betzive*.

Acum cateva saptamani, intr-o sambata, la adapostul aerului conditionat, am pregatit cea de-a doua petrecere gata in 15 minute. Asta a inseamnat ca vineri am luat de la I Regali di Francesca tot ce-a fost mai bun (selectie complicata de altfel, pentru ca acolo totul e bun si Laura vad ca nu se potoleste si tot mai aduce chestii cu care ma imbie), iar sambata am asamblat situatia in practically no time.

In my humble opinion, pentru o petrecere cu aroma de Italia, doua lucruri sunt indispensabile: o selectie foarte misto de carne si un Parmigiano-Reggiano (vinul bubbly e de la sine inteles la orice petrecere). 

In cazul de fata s-a intamplat un ‘platouas’ cu Prosciutto di Parma Riserva DOP, speck (un prosciutto afumat si mai condimentat – povesteste Mario Batali aici mai bine decat mine), salam Felino – facut cu carne de porc, sare si putin vin, si Prosciutto di San Daniele (merita subliniat ca acesta a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am mancat vreodata).

Si, dupa cum spuneam, parmezan. Din ala adevarat, de-ti trebuie 1100 litri de lapte de vaca pentru doua roti de Parmigiano-Reggiano.

Daca le ai pe cele de mai sus, poti sa incepi sa brodezi: barcute din ardei cu branza de capra (despre care povesteam aici)

Branza de vaca Montasio Fresco, maturata trei luni, alaturi de o salata de rosii.

Ba chiar am facut si un efort monumental sa trag la gratar niste dovlecei manjiti cu ulei de masline.

Restul a fost o dupa-amiaza frumoasa de sambata, impartita cu trei prieteni, lots of bubbly conversation si lots of bubbly in pahare. 

La final ne-am rasfatat putin cu niste amaretti Bonifanti, moi si aromate, nu tari si seci cum sunt alea pe care le gasesc in supermarket. Cred ca ar fi mers minunat in niste piersici umplute, la cuptor, da’ n-a mai ramas niciuna ca sa-mi testez teoria.

Am exagerat putin cu muuulte bomboane de ciocolata umplute ba cu limoncello, ba cu cafea, rom sau amaretto, da’ nu cred ca a regretat nimeni. 

Mentiunea speciala a brunchului italian merge insa la Otello Rose Spumante de la Cantina Ceci, un vin bine aromat, cu note fructate si gust de struguri tineri. 

Mda, viata e mult greu. Lasa ca ma sacrific eu.