Israel // Tel Aviv: piata Carmel
23 Jan 2014, Cristina Mazilu
Ce se intampla daca plec cu avionul dimineata la 6:00 a.m.? Ma hotarasc ca nu are sens sa ma mai culc (doar tre’ sa fiu la effin early o’clock in the morning in aeroport), asa ca trag o noapte alba si fac bagajele cu picioarele (bine, chestia asta o faceam oricum pentru ca #ihatepacking). Ce iese rau din toata treaba asta? (in afara de cearcane, evident). Pai uit sa-mi incarc bateria de la aparatul foto si sfarsesc prin a face poze dubioase cu telefonu’ exact in locurile care mi se par cele mai minunate din lume: pietele. In cazul de fata – Shuk Ha’Carmel.
E cea mai mare piata din Tel Aviv si e deschisa in fiecare zi, mai putin de Shabbat (sambata), desigur. Eu am ajuns vineri la pranz, adica in cea mai aglomerat moment cu putinta, cand toata lumea facea cumparaturile pentru ziua de sarbatoare. Multimea de oameni m-a purtat de la taraba la taraba, asa ca am prins din zbor aromele care umplu aerul, am gustat cate ceva pe la mai toate standurile nu pot sa zic ca am avut de ce sa ma plang.
Ha’Carmel a fost nu doar o aglomeratie de oameni, ci si de fructe si legume proaspete, mormane de condimente si fructe confiate, plus cateva tarabe de la care poti sa-ti cumperi the basics: suc proaspat de rodii si falafel. Adauga si o cutie cu capsuni (stiu ca ma repet, inca n-am terminat) si e perfect.
Superb! De cand visez si eu la Israel, acum am aflat ca sunt si bilete ieftine, cred ca maine cumpar si eu biletul :P.
Cazare – any tips?
Cum spuneam in postarea de mai jos, eu am stat la Dan Tel Aviv. Dar sigur sunt multe hoteluri cool. Just check Booking.com and Trip Advisor
Cum spuneam in postarea de mai jos, eu am stat la Dan Tel Aviv. Dar sigur sunt multe hoteluri cool. Just check Booking.com and Trip Advisor
eu salivez. femeie obsedata de fructe, cat mai mult verde (patrunjel, patrunjel si restul) si masline.
Mihaela
ah ce poze si povesti :X !
Superbe poze! Acum cateva zile mi-am cumparat o carte de bucate intitulata “Jerusalem” de Yotam Ottolenghi & Sami Tamimi si ma apuca dorul de duca rasfoind-o. Sufar si eu de sindromul “wonderlust”, iar cartea asta si blogul tau nu fac decat sa inrautateasca lucrurile ;)
“wanderlust” sorry :P
daaaa, am si eu o lunga poveste de dragoste cu Ottolenghi – http://chez.mazilique.ro/search/label/ottolenghi
in afara de sharon alea la care nu am aflat nici o placere, imi lasa gura apa la toate,(mai ales dupa ligheanele cu masline)