[Fake X’mas Giveaway] – Cateva adevaruri & Braun Satin Hair 7
Adevarul #1 – Nu stiu care e treaba la voi, dar adevarul e ca eu, daca nu fac macar un mic efort sa-mi aranjez parul, sfarsesc prin a avea un cap care arata ca un mop folosit. Mda, not pretty.
Adevarul #2 e ca placa asta de par pe care o vedeti mai sus – Braun Satin Hair 7 o cheama – are 20j de senzori care adapteaza automat temperatura in functie de moisture level si nu mai sfarsesti cu par ars si alte dezastre. In plus, are margini rotunjite si varf rece, chestie care inseamna ca poti nu doar sa-ti indrepti parul, dar sa-l si ondulezi in bucle perfecte.
Pentru ca placa de par de mai sus sa ajunga intr-o priza near you, trebuie sa-mi povestiti voi adevarul #3 – poate fi o marturisire despre cum ti-ai facut parul rosu cand ai fost in tabara, in clasa a VII-a (mama, imi pare rau ca trebuie sa afli asta asa, dar e adevarat :)), despre cum ti-ai tuns bretonul singura si ai sfarsit prin a arata ca un castron sau despre cum ti-ai ars varfurile cand te pregateai de petrecerea de Revelion. Orice dezastru merge (ca daca o sa-mi povestiti despre cum va treziti in fiecare dimineata cu bucle perfecte, cu un bob care se aranjeaza singur sau cu plete stralucitoare – pe bune ca nu amuza pe nimeni ;-))
Update:
Si placa de par merge la….
Astept datele de contact pe mail ;-)
Adevarul #3: Desi mi-ar lua max 10 minute (probabil doar 5) dimineata sa imi aranjez parul, 90% din timp il leg intr-o coada si go on with my life.
Mi-ar place sa fiu mai putin lenesa cand e vorba de aspectul meu.
adevarul e ca… trebuie sa imi spal parul dimineata daca vreau sa mai am o sansa la volum si forma. daca il spal seara, dimineata pot sa il prind in coada, atat de nefericit este.
TRUTH #3: Am incercat de cateva ori sa fac bucle cu o placa de indreptat parul. Aspectul era frumos, dar parul mirosea ca o priza care a luat foc.
cel mai nefericit par l-am avut undeva prin liceu si-atata de suparat pe viata o fost din cauze de vopsit si revopsit incat am decis ca singura solutie pentru el e masina de tuns. sh’am. zero. dupa care am plecat la mare. un bronz atata de uniform nu am avut niciodata ;))
Oricat m-as stradui sa imi aranjez parul dimieata, tot degeaba – arat bine din fata, iar in spate imi sta neuniform si lipit de cap pe alocuri. I hate it!
adevarul #3: cand eram mica-mica, pana-n 7 ani, ai mei m-au tuns ca pe un baietel, motivand ca asta o sa-mi faca parul sa fie frumos cand voi fi mare. acum am un par bogat si des si le multumesc alor mei ca m-au chinuit atunci :D chiar daca il intind/ondulez/vopsesc, macar stiu ca e bogat si daca e sa cada, are de unde.
adevaruri (da, am avut o relatie foarte tulbure cu parul meu):
15 ani: ras in cap- mama a intrat in radio silence pentru vreo luna asa…cea mai misto luna din viata mea!
17 ani: prea putin satisfacuta de parul meu negru il inverzesc cu un spray de par- a inverzit si tata instantaneu (eram la liceu si el era prof la clasa mea cand a vazut clorofilizarea)
19 ani: prima placa de creponat parul- da! in zigzag! mi-a ars instantaneu cativa centimetri de par, o bucata de ureche si mi-a lasat o cicatrice pe obraz
21 de ani: am aflat ca blondele have more fun si nu am vrut sa ratez nimic- 3 decapari si parul meu parea hranit cu betacaroten la a 4-a a cedat si la fiecare pasaj de piaptan lasam in spate cate un bulgaras de par portocaliu. am hotarat sa revin la chelie.
25 de ani- 28 ani: asistent universitar fiind ma radeam in cap vara de vara revenind in octombrie cu o mutra de puscarias- studentii aveau nevoie de mult timp ca sa ccepte ca eu i-as putea invata altceva decat infractiuni
33 de ani- prezentul: dupa chinuri prelungi, ne-am impacat si il rasfat cu tot ce imi pica in mana: masti, uleiuri, vitamine.
Simt insa ca au ramas ceva resentimente intre noi caci e fin, rar si se ingrasa sub 12 ore…
Adevarul #3: dupa ce iti petreci zile intregi inainte de ziua ta de nastere, cautand locul ideal, planuind tinuta potrivita si coafura cu onduleuri perfecte, cu putin timp inainte sa pleci de acasa sa te apuci de aranjat parul si sa nu iti mai functioneze placa!! Parul meu a aratat ca o matura toata seara!!
:)))aveam cam 8 ani si ma aflam la bunici,in vacanta de Paste. Pentru ca a doua zi dimineata era slujba si tot satul era prezent, imbracat in cele mai frumoase si musai noi haine, am vrut si eu sa epatez! Si-am epatat printr-un fel de tapat :))).
Eu imi doream sa am parul ondulat,pt ca-l aveam drept(intre timp mi s-a chiar ondulat putin la varfuri),am rugat-o pe bunica-mea sa-mi impleteasca parul in codite subtiri si am adormit asa…. a doua zi dimineata,da-i si despleteste parul,apuca-te de ras si de plans :))) Aveam o claie mare de par cret,zici de eram bagata la 220,groaznic!
Pana la urma,l-am prins intr-o coada..de matura! :))
mada
pentru că bancurile cu blonde îmi umpleau prea mult zilele, undeva pe la 15 ani, am decis că e cazul să devin șatenă. a ieșit negrul cel mai negru, iar povestea cu pana corbului s-a încheiat complet cam 3 ani mai târziu, cu o foarfecă și toată alocația cheltuită la saloane care să mi-l deschidă la culoare. contrastul dintre rădăcinile blondului meu spălăcit și negrul vopsit e, în continuare, cel mai horror lucru pe care l-am văzut vreodată în oglindă.
Adevarul #3: Cand ma uit pe pozele mele din liceu, nu reusesc sa imi dau seama de ce atunci aveam senzatia ca sunt blonda, iar in poza se vede verde.. :(
Da, daca tot ai pomenit de “castron”, iata ce ampatit eu cand eram micuta: m-a tuns mama acasa, cu un foarfec normal (cererea mea a fost sa arat ca cea mai buna prietena-imi parea mie ca are tunsoarea perfecta), de a iesit fix o tunsoare tip castron (parca imi pusese unul cu fundul in jos pe cal si a taiat tot ce revarsa); colegii de gradinita se amuzau de noul meu look si ma strigau “robotel”. iar eu ripostam nervoasa cu cate un pumn in cap :))
Toata perioada liceului mi-am chinuit parul, indreptadu-l in fiecare zi (am parul ondulat)…bineinteles ca a ajuns intr-un stadiu greu de imaginat care s-a finalizat cu tuns radical.Insa de ceva timp am mai mare grija de el, ulei de ricin/masline…chestii de-astea. Ca sa fiu sincera, totusi imi doresc sa imi indrept parul din cand in cand, la evenimente; deci imi doresc tare mult placa.
Adevarul meu #3:
Chiar daca recunosc ca intotdeauna voi vrea sa am parul ondulat, n’am sa mai fac niciodata prostia sa ma dau pe mana unei coafeze pe care de’abia am cunoscut-o.
Convinsa ca stie ea ce face si obosita nevoie mare, am atipit putin pe scaunul coaforului – destul de confortabil, ce’i drept. O ora mai tarziu, m’am trezit sa constat ca aratam ca un pudel recent pieptanat…:))
Dupa ani de nuantat pe timpul liceului, m-am decis sa il readuc la culoarea naturala:saten. Nu a fost sa fie, a iesit cel mai negru negru ever. Si pentru ca voiam sa il crut de vopsit des am decis sa il deschid la culoare, sa ma revopsesc si apoi sa il las sa creasca si sa il tot tund. A rezultat in 8 ore la salon si 6 luni de stat cu o nuanta foarte dubioasa, galbui-portocaliu pe la varfuri si cu vizite f dese la salon.
Ani de zile, adolescenta fiind, nu am avut voie sa citesc prea mult pentru ca tata considera ca sa-mi stric ochii si asa pricopsiti cu o miopie, nu aveam voie sa ies decat o ora la plimbare, nu aveam voie sa ma vopsesc, sa-mi ondulez parul si multe, multe altele.
De citit am citit cat am putut de mult si cand am crescut suficient am hotarat ca este timpul sa fac o schimbare cu parul meu.
Zis si facut.Am intrat in primul coafor, am cerut suvite blonde si totul a mers ca perfect.Mi s-a parut mie la un moment dat ca prin casca coafeza mi-a scos cam multe suvite dar mi-am zis ca asa se face.
La sfarsit surpriza a fost de proportii.Devenisem BLONDA.
In oglinda era altcineva si asa am ramas pana s-a dus culoarea.
Povestea ma amuza si acum cand fiica mea adolescenta se chinuie sa-si aranjezeze parul in fel si chip si uitandu-ma la ea imi amintesc in fiecare zi ce frumos este sa fii TANAR.
mi-aduc aminte cand eram in liceu si voiam sa fiu cool sa ma tund singura; mi-am prins parul in coada la spate si am taiat coada… cand am aj la scoala toti oamenii din spate radeau de mine…
o alta amintire e legata de un revelion cand una din surorile mele a incercat sa o coafeze pe cealalta. i-a intors parul pe perie crezand ca ii va da volum dupa ce va pune oscatorul. well, parul a ramas pe perie, literally. cu cateva ore inainte de partyul de rev, i-am tuns tot parul de la ceafa :-(
Cat de mult imi doresc si eu o placa de par din asta! Eu mari dezastre n-am avut, cu exceptia faptului ca mi-am dat foc la par in copilarie si m-au tuns cheala si ca mi-am ras (cu lama) partial bretonul cand aveam vreo 10 ani, n-am cine stie ce adevaruri de povestit. Poate doar ca pe vremuri am avut niste culori de-a dreptul hidoase in cap si niste tunsori cu care mi-e extrem de rusine : )))
Adevarul#3: de fiecare data dupa ce ma tund la salon ajung acasa si retusez singura “defectele”. rezultat prost each and every time.
Voiam sa povesctesc despre cum mi-a pus cea mai buna prietena guma in par, fix in crestetul capului, si a trebuit sa tund foarte scurt acea parte .. si sa o tot tund de fiecare data cand crestea mai sus de volumul parului, dar povestea Anei (#Ana) bate orice record!! Da-i ei placa, te rog!
Adevarul #3: Eu in liceu nu am avut nici un interes in a-mi aranja parul. Ma duceam ca coafor si ziceam …tuns filat cu breton, :)) si dupa il imbacseam cu gel ieftin de la taraba. Cel mai amuzant moment insa a fost, cand una din amicele mele, teribil de atente cu aspectul parului, a horatat sa se faca blonda …si m-a solicit sa o decolorez si sa o vopsesc. Am luat o punga de decolorant si am folosit-o strict cum scria pe punga, doar ca mi-a ajuns doar pe jumatate din parul ei , care in loc sa se decoloreze s-a facut rosu deschis :)). Speriata m-am dus am mai luat o punguta de decolorant si am trecut si la cealalta jumatate de cap. Saraca fata, avea pielea capului arsa si parul rosiatic. Concluzia experimentului, a fost tus zero. Cea mai tare tunsoare din viata ei . :))
adevarul 3# 10 ani, mi-am tuns perciunii de tot, fiindca nu puteam sa dau parul dupa ureche; cateva luni am aratat ca Spok din Razboiul stelelor
adevarul#4 12 ani, mi-am vopsit parul la ceafa cu restul de vopsea ramasa de la mama; de ce la ceafa? ca sa nu se vada, evident…
3# Truth: a)in primul an de facultate erau la moda suvitele si m-am hotarat sa imi fac si eu. singura….acasa.
Ce a iesit? o mare balta blonda in varful capului. Daca tineam parul prins era chiar okay! :))
b)Ca sa reparam, m-am vopsit saten inchis, care pe parul meu a iesit NEGRU. aratam ca moartea in vacanta. super!
c) am zis ca treaba asta cu facutul parului acasa nu este de mine! m-am dus la coafor si mi l-au decolorat si vopsit si i was back to my normal self! Cu ceva suvite estetice de data asta. Yay!
Eh… cel mai nefericit moment al meu cu parul (neintentionat, ce-i drept) e cel de acum vreo 7 ani cand mi-am dat singura foc la par in noaptea de Inviere. Stiu, trebuie sa fii ori deosebit de prost, ori deosebit de distrat sau de ghinionist si sa-ti dea altul foc (imi place sa cred ca la mine s-a aplicat cea de-a doua situatie :D) Chestia e ca de atunci, in noaptea de Inviere ma prezint numai cu parul prins in coc rasucit :))) atunci “m-am ales” cu un breton asimetric, insa am mai avut experiente nefericite cu moate de hartie lasate toata noaptea pe parul ud, incat dimineata aveam carnaciori efectiv lipiti de pielea capului si altele asemanatoare :)))
haha, in clasa 9a voiam sa ma tund asimetric si sora mea voia sa se coafeze nu stiu cum pentru bal si radea de mine ca sunt baiat si tanti care ne tundea era cam batranica, se pricepea la tuns castroane si facut perciuni de nasa. eh, in rasul sora mii a ajuns sa-mi faca o cascheta intr-un mare fel, care mi se ridica pe la urechi si nu mai vreau sa-mi amintesc cate rugaciuni am facut pana sa-mi creasca si cate nopti am dormit cu uleiu de ricin in cap
Eu am “o prietena” care nu iese din casa in ziua de spalat parul. Pentru ca ii ocupa tot timpul! Spalat, masat si pregatit una bucata coama rebela, cu par aspru si greu de imblanzit, ii ia cam 2 ore. Mai pune inca 1 coafatul cu placa, si gata timpul liber.
S-ar bucura sa aiba o jucarie noua.
Si eu m-as bucura sa ii facem bucuria asta.
Sali
#3 desigur ca este legat de decolorarea unor suvite(pe vremea cand eram in generala), acasa, diy-ul perfect pentru o nuanta de galben-portocaliu absolut terifianta!
Adevarul #3: Daca nu-mi usuc parul dupa dus, se electrizeaza si arata ca o matura.
In clasa a 8 a mi-am facut parul permanent.La inceput mi-a placut enorm dar m-ai apoi ,dupa spalare am inceput sa-l pieptam si aratam de parta as fi bagat mana la 220.dezastru total.
In clasa a 8 a mi-am facut parul permanent.La inceput mi-a placut enorm dar m-ai apoi ,dupa spalare am inceput sa-l pieptam si aratam de parta as fi bagat mana la 220.dezastru total.
Eu sunt lesinata dupa bretoane si am facut greseala sa imi fac un breton foarte rotund acum vreo cativa ani. Nu ar fi nicio problema daca nu as avea parul ondulat, spre cret. :) In fiecare dimineata trebuia sa il spal si sa il fac cu placa sa arat ca un om normal. Bineinteles ca pana seara bretonul era usor ondulat si eu aratam ca adusa de la sapa. Chinul a durat vreo jumatate de an, pana cand am avut un breton decent. Visul meu este sa am parul drept drept si mor de ciuda cand o vad dimineata pe Nety Sandu. :)))))))))
In plina perioada de adolescenta, clasa a 8-a mi-am ciuntit parul…adica aveam un par super des (jackson 5 gen), infoiat, cret si m-am decis eu ca ar fi cazul sa nu mai fie asa des, asa ca am luat suvita cu suvita de prin partile din spate si l-am tuns.
Dupa asta am pus-o pe maica-mea sa imi promita ca daca intru la liceu cu nota mare ma lasa sa ma fac blonda…am fost ca o maturica din paie.
De doua ori mi-am “aranjat” bretonul, prima data aveam vreo 7 ani si l-am ciopartit de a trebuit sa ma tunda scurt de tot, baieteste, iar a doua oara aveam vreo 11 ani, eram in clasa a patra si aveam parul lung cand am incercat sa imi fac singura breton…nemultumita de felul in care arata dupa ce l-am tuns ce m-am gandit eu? Hai sa il tai scurt scurt de tot poate nu se mai vede :) Dupa, toata lumea ma intreba daca mi-am ars parul, iar eu eram nedumerita cum de si-au dat seama :)
Eram in clasa a IV-a si eram deja extrem de interesata de ceea ce inseamna vopsitul parului. Mama tocmai isi pregatea vopseaua de par – pe atunci culoarea ei preferata era nimeni alta decat culoarea rosu aprins. In timp ce isi aplica vopseaua, mama primeste un telefon si paraseste incaperea; imi vine ideea de a-mi face o suvita subtire cu vopseaua, ceva discret, sa nu se observe. Calculez gresit si ma trezesc a doua zi cu jumatate de par rosu. Ma camuflez cumva pana la scoala, dar sunt depistata. Cum i-am raspuns invatatoarei?… M-a OBLIGAT mama mea sa ma vopsesc. :))
Cea mai trista experienta cu podoaba capilara a fost prin adolescenta…nu mai tin minte si cati ani aveam pe vremea aceea, cand la nunta verisoarei mele, prima din familie la care participam si eram tare bucuroasa…am vrut bucle.
Drept urmare am rugat-o pe mama sa imi puna parul pe moatze :) cum era pe vremea aceea…parul fiind umed.
Si pentru ca efectul sa fie intens, am decis sa le scot cu scurt timp inainte de nunta, pentru volum maxim.
Rezultatul?…cand am scapat de toate moatzele: pot spune ca o oaie m-ar fi invidiat maxim, aveam mai multe bucle decat ea :)
De atunci am invatat ca pe par mediu merg doar bucle foooarte lejere.
Anamaria
Ehee… ce breton? Ce par rosu?
Cand eram la liceu, mi se pusese pata pe un personaj dintr-un anime caruia ii statea parul fff cool.
Si ce m-am gandit eu? Ah nu-i greu, pot si eu!
Am luat frumos foarfeca….dar…. la sfarsit aratam ca si cum ai tunde un mop dar nu i-ai face nicio suvita egala.
Mie imi placea… oarecum, dar mama, cand m-a vazut, s-a luat cu mainile de cap si m-a dus in suturi la coafor.
Pana aici toate bune si frumoase numai ca atunci cand m-am asezat pe scaun si a vazut si coafeza ce am in cap a zis ca nu mai e nimic de facut…. Si uite asa am ajuns cu o tunsoare baieteasca, plictisitoare si am stat 3 ani sa-mi creasca parul la loc =))
Eu in general nu m-am stresat de frezele mele, fiindca stiam ca aproape oricum ar fi tuns, as putea sa il aranjez sa imi stea decent. Dar am avut niste freze mai interesante, de fapt mai multe, acuma ca stau sa ma gandesc. Stiu ca aveam vre-o 6 ani si m-a tuns sora mamei mele si aveam parul destul de lung inainte si, dupa operatie, m-am trezit cu o freza castron. Si ma uitam in oglinda si incercam sa nu plang, ca sa nu o jignesc, dar nu am reusit…
adevarul este ca parul meu frumos carliontat , bucle perfecte is gone:((( hormonii bata-i vina…sarcina…nastere… parul meu cret este acum nicicum…nici cret , nici drept …ca o matura asa :D jungle hair l-as putea numi :)))astea fiind zise i need a miracle :(((
Acum cateva luni a trebuit sa bag foarfeca in el pt ca… s-a incurcat (din motive de ultimele picaturi de balsam). Daca nu pun o mana de balsam si apoi il intind cu peria rotativa, cred ca as avea doar cioturi. Bine, toata tarasenia cu balsam/descurcat/perie dureaza cam 1.30′. Horror. plus uleiuri sa nu se incurce si usuce mai rau.
TRUTH #1. cand era mai scurt si mai bob imi schimbam freza in fiecare zi si nu stiam ce inseamna incurcat. CE VIATA!
TRUTH #2. …dar e asa frumoooos luuuuung si ondulaaaat.
TRUTH #3. nu mai pot sa traiesc cu el in stare(uscare) naturala pentru ca = foarfeca.
Cred ca cea mai tare faza a fost cand ma-am gandit sa-mi fac masaj la gat cu relax&tone(un aparat de masaj cu bile) si mi-am prins parul in el, evident sigura solutie foarfeca:))
De obicei nu am vreme de aranjat parul iar daca am vreme, dumnealui nu binevoieste sa discute cu mine. Momentan nu am ajuns la nici un compromis. Ne ignoram reciproc. Astept sa l imblanzesca vre-un Braun Satin Hair.
In facultate, am lasat o prietena sa ma tunda cu lama de ras, ca cica asa ieseau scarile. A doua zi a trebuit sa merg sa ma tund pe bune. Scurt. Foarte scurt.
Nu s-a produs dezastrul, dar am fost la un pas :): Aveam vreo 14 ani si eram intr-o tabara. Parul prins cu elastice in 2 cozi, o zi cu vant puternic si seara nu mai puteam sa descalcesc una din cozi nicidecum, se incalcise si elasticul, asa ca unica solutie care mi-a trecut prin cap, dupa ce nervii m-au lasat, a fost sa tai coada buclucasa cu lama. Noroc ca m-a gasit o colega la timp si mi-a ars una peste deste ;)
Prin primul an de facultate am avut in decurs de 4 luni toate culorile pamantului. Da toate! Am inceput timid cu nuantatoare, dar ca-n teoria treptelor a adictiilor, am ajuns repede la oxidant 9%. Ma vopseam cam o data pe saptamana, de cele mai multe ori ca sa scap de dezastrul anterior. Prietenii nici nu mai incercau sa ma caute de era sa iesim printr-un loc mai aglomerat, nu ma mai recunostea lumea pe strada. In ultima faza am vrut un saten ciocolata, imi luasem vopsea de-aia fara bla bla de la L’Oreal. M-am vopsit, m-am spalat. Cand am stors parul observ ca se intinde. Si se intinde – cam inca o data pe cat era (de la umar pana inspre fund). De rupt nu se rupea, s-a transformat pur si simplu in elastic. M-am tuns scurt – aratam oribil, ca o lopta – si m-am lecuit de vopsit. Bine culoarea nu era uniforma, negru la spate, cacaniu in fata, delir. Si mai am si parul blond cenusiu natural de tate coafezele imi zic ca femeile si-ar amputa degetul mic de la picior sa le iasa vopsitul asa. Femeia care m-a tuns nu stia daca sa imi planga de mila sau sa faca poze de arhiva cu “asa nu”. Fun times!
Vai, in clasa a 7-a eram tunsa scurt si aveam la spate o chica de toata frumusetea, lata cat toata ceafa si lunga de o palma si un pic. Intr-o zi din vacanta de vara am decis ca pana aici si am taiat-o singura. Dupa care am fost dusa la frizer sa indrepte dezastrul. Oricum, sigur era mai bine fara.
#3 O matusa m-a dus pentru banchetul din clasa a VIII-a la coafor de unde am iesit cu “sarmale” pe cap, primele mele sarmale :)), a doua portie a fost cand m-a rugat o colega sa ii fiu model la cursul de coafura;
#3 In liceu imi taiam singura varfurile din poze am dedus ca nu erau drepte deloc :));
#3 De curand am intrat in primul coafor doar sa-mi taie varfurile, imi zice tipa ca i-ar da parului niste volum la baza ok, fie… cand imi iau ochii de pe telefon si ma vad in oglinda… parca aveam o pisica speriata pe cap asa de mult mi-l tapase…
truth be told: inainte sa apara placa in viata mea…imi indreptam podoaba capilara cu fierul de calcat. diana,prima dragoste! fierul intr-o mana si un prosop in cealalta. rudimentar,dar de efect :D
in liceu mi-am vopsit parul roscat cu o spuma care mi-a vopsit parul rosu si scalpul roz :D
Adevarul #3: Sa iti povestesc cum am decis in clasa intai sa iau soarta bretonului meu in propriile maini. Invatatoarea ma atentionase ca era prea lung si o sa ajung sa nu mai vad la tabla, asa ca, fiind singura acasa, m-am asezat in fata oglinzii si am inceput sa tund si sa tot tund, pentru ca nu reuseam sa-l fac sa fie drept, pana cand am ajuns sa nu mai am de unde taia. Noroc ca a ajuns mama acasa mai devreme si dupa ce s-a amuzat pe seama prostioarei mele m-a dus la salon si a ” indreptat” situatia.
Adevarul #3
Pana prin clasa a 7a ai mei chemau acasa o doamna frizerita care ne tundea pe toti ai casei, de la purcel si catel (just kidding :)), dar asta era impresia mea de copil) dupa un sablon numai de ea stiut, din pacate unul cam barbatesc. Un lucru relativ normal ca lucra intr-o frizerie si tundea aproape 100% barbati.
Sigurul lucru bun, realizat acum dupa muuulti ani, tot uitandu-ma la miscarile ei am invatat sa tund, which is not bad at all:) Si prietenii mei multumiti ii ureaza sanatate doamnei frizerite:D
Beatrice
Lucram candva alaturi de cateva doamne foarte carcotase. Aveam parul lung,drept,castaniu.Eram genul de persoana care sta in banca ei, nu vorbeste prea mult si aproape niciodata neintrebata. Asa ma stia toata lumea. Intr-o zi am avut o revelatie :) A doua zi, am aparut la birou cu parul rosu, tuns periuta….Reactia persoanelor din jurul meu o puteti presupune.
Bineinteles ca toate ne-am crezut talentate la un moment dat in viata. Eu am fost foarte pregatita de un nou look. Asa ca am pus mana pe foarfeca si mi-am taiat singura bretonul. Mie mi se parea ca arat interesant…am constata ca prea interesant, deoarece se uita lumea ciudat la mine pe strada :))))
#3 Placa e cel mai bun dresor al părului ‘rudăcumătura’. Din experiență, dacă ești perseverent, după ani de îndreptat cu placa ai șanse să se sperie și să stea drept on his on. Sort of. Minus the shine, dar na, nu le poți avea pe toate în viață.
În altă ordine de idei, prin clasa a 7a m-am gândit că e fun să-l filez. Proastă idee. Și-acum plâng după bogăția capilară de atunci.
Adevarul #3 – Am visat mereu la o minunatie de pleata, blond roscat, frumos si luminos in lumina soarelui, asa ca zis si facut, cumparat vopsea din supermarket, aplicat vopsea pentru prima data cu ajutorul colegelor de camera, iar rezultatul cel mai minunat par morcov pe care putea cineva sa il vada!!! Am plans o ora si a doua zi m-am vopsit iar, saten de data asta, am ajuns la concluzia ca imi place parul meu! :D
Adevarul este ca este destul de usor si rapid sa obtii un par fain doar cu o placa/ondulator. Daca este de calitate, cu atat mai mult. :)
Eram prin liceu cand luase amploare moda varfurilor roz/mov si m-am gandit eu in vacanta de vara (prea mult timp liber la dispozitie)sa-mi fac o schimbare de look. Fiind in vizita la bunici, adica locul tuturor posibilitatiloe pe vremea aceea am luat de la bunica o sticla cu violet de gentiana si am trecut la fapte dar inainte am decolorat putin parul cu apa oxigenata (sa prinda mai bine culoarea:)). Asa am ajuns sa ma intorc in bucuresti cu parul jumate mov si sa le provoc parintilor palpitatii cu doar cateva zile inainte de inceperea scolii.
Cu drag
Andreea
In dupa masa zilei de 31 decembrie, acum multi ani, m-am apucat sa ma vopsesc si s-a oprit apa in tot blocul. Si cea calda, si cea rece.
Adevarul #3: cel putin o data cand plec de la coafor intru in altu sa imi aranjez ce a gresit cealalta. nu am inima sa ii spui ca nu imi place, ma tunde de cand aveam vreo 5-6 ani. era si un episod seinfeld in genul acesta :) mi se pare mereu funny cand imi aduc aminte.
Haha, @Crina, am patit-o si eu prin clasa a 6-a cu bretonul home made. L-am filat cu lama pana n-a mai fost nimic de filat. Noroc ca era toamna in noiembrie si am purtat fes la scoala pana in martie cand a dat caldura, pe motiv ca “trage de la geam”, cand cei 3-5 centimetri crescuti puteau sa treaca drept breton futurist.
Adevarul #3 – Cand se simt deprimate si nu au dispozitie prea buna, femeile au nevoie de schimbari, cel putin eu asa sunt, muta mobila in casa, schimba garderoba si cea mai frecventa schimbare la care apelam eu mereu: MA TUNDEAM! :D Dar stiti cum, eram nervoasa de la servici, obosita venind spre casa, treceam pe langa un coafor, intram si ceva sa ma tunda, dar drastic, ciudat, diferit mult fata de ce aveam pe cap in momentul acela si aproape de fiecare data regretam teribil acest impuls de moment. Acum m-am potolit, ma apuc si vopsesc peretii dormitorului si las parul in pace, nu are nici o vina!
cand eram micuta uram parul lung, drept, un chin sa-l vad zilnic in oglinda, pana cand intr-o vara mi-am rugat bunicul sa ma tunda pe ascuns de tatal meu, si de la genunchi, uite ca a juns la umar, ce mai era de facut, nimic :)), eram in culmea fericirii, acum dupa 12 ani, m-am rugat de el saracul sa creasca iar lung si drept :) dar, am reusit, este perfect, acum il mentin, in indrept de 2 ori pe sapt, in 15 min este perfect!
Adevarul imuabil: e cret, vrem sa fie drept, e drept, clar vrem bucle perfect definite. Cine sa ne mai itneleaga?
:)) da da…cateva amintiri tragi-comice am avut si eu…
1. cand eram mai mica (si cu un creier la fel de mic) am luat decizia de a-mi face breton…la coafor, nu mi-am incercat norocul acasa…toate bune si frumoase cand am plecat de acolo, dar cand am ajuns acasa nu mi-a mai placut…am hotarat sa-l aranjez eu si l-am taiat singurica de la radacina…eram tare comica, cu o bucata de par aproape ras in frunte :))
2. aceasta amintire a fost neplacuta mai mult pt colegii mei..aveam un rimel albastru pentru suvite…eram prin clasa a 6-a, intr-o excursie la brasov…si m-am hotarat sa le “vopsesc” tuturor baietilor parul..o adevarata opera de arta a iesit de pe mana mea..ghinionul era ca o parte din baieti erau si cu mamele dupa ei in excursie si au ajuns trasi de urechi la salon sa fie spalati pe par de vopseaua buclucasa
3. asta e mai recenta..seara de Revelion 31.12.2013…eram in camera de hotel si ma pregateam pt party…dupa ce am petrecut dupa-amiaza la Urgente, dupa o lovitura puternica la cap pe partie (norocul meu a fost ca port intotdeauna casca)…m-am hotarat ca trebuie sa-mi indrept parul pentru petrecere, doar ca cea care a stat intre par si placa a fost urechea dreapta…da…am fript-o destul de tare..
Adevarul #3: ca sa incep cu inceputul, am un par imposibil din nastere. Este subtire, cam rar si se ingrasa foarte repede, atat de repede incat il spal zilnic; in plus, mai am si un vartej in varful capului din care rezulta, in fiecare dimineata un fel de palmier/zona fara par. Nu are volum si imi mai si pica in draci. Practic nefericirea mea e cauzata de incapatanarea mamei de a imi da genele ei, neputand profita si eu de un par frumos, brunet si ondulat ca al tatalui meu.
Iar un moment asa de tinut minte a fost prim liceu, dupa o tunsoare care m-a facut sa plang groaznic vreo saptamana :D
Mda…parul a devenit ultima mea obsession;faza e ca sparg bani in produse de styling si placi dar la practica sunt varza. După ore de vizionat tutoriale pe YouTube pt bucle perfecte cu placa,mi-a ieșit jumătate de cap bucle decente iar jumate un nu știu ce fără forma sau nume…
Da, e lista intreaga de Adevaruri care ar trebui mentionata, dar ma rezum la al 3-lea, ca sa completez lista ta:
Placa era un Must acum cativa ani pentru mine- asta inseamna ca o utilizam zilnic sau chiar de cateva ori/zi. Indeletnicirea mea a adus cu sine si multe cicatrici de arsura pe scalp, not funny, stiu, dar acum ceva vreme, placile de intins parul nu aveau 20j de senzori si nici atat de smart nu erau, iar in combinatie cu o urata neindemanare, se ajunge la asa ceva. :)
Acum cativa ani eram in SUA (cu programul work&travel)si pentru ca in prima parte a “sejurului” obiectivul era sa pun cat mai multi bani la ciorap a fost mai mult work decat travel. In consecinta nu m-am indurant sa merg nici la frizer care era cam scump acolo si increzator in abilitatile mele mi-am luat o masina de tuns. Mai mult de atat cand m-am hotarat sa o incerc pe al meu par am avut o “revelatie” si am inceput sa ma tund din fata ,de la breton. Pe scurt am umblat apoi cam o luna cuntit, caci nu am trecut mai departe de breton, pana cand m-am hotarat sa-mi fac un retus la frizer.
Haha, la mine #3 e cu subcapitole, nu oricum. :))
a.) Ai mei ma tundeau baieteste cu carare intr-o parte, am un par fin si subtire plus un vartej in partea dreapta a fruntii. Ca multi comentatori de aici mi-am tuns si eu bretonul in oglinda cu forfecuta de unghii. De tot, de la radacina adica. Am umblat o perioada cu un fel de periuta in frunte…
b.) In clasa a VIII-a am convins-o pe mama sa ma vopseasca roscata cu henna, eu fiind blonda. M-am rugat mult timp de ea, zicea ca sigur tata n-ar fi de acord. M-a vopsit intr-o dupa-amiaza cand tata dormea, n-o sa uit niciodata figura lui cand a deschis ochii si a vezut un Morcoveata in varianta feminina langa pat. I-a placut mult. :)
c.) In liceu aveam deja parul lung, depasea linia omoplatilor. Am decis sa fiu mai originala si l-am ras de jur-imprejur cam de un lat de palma. Cand il prindeam in coada cred ca arata horror, mie imi placea insa. :))
In vara din inainte clasei a12a o prietena m-a ajutat sa-mi fac suvite blonde in partea inferioara a parului (pe langa gat) si pe sub breton, dupa care le-am colorat fucsia cu ajutorului tincturei de castelani de la farmacie :)) dupa prima noapte si perna mea avea aceeasi culoare. In clasa a12a m-am chinuit sa ascund suvitele in fel si chip cand ma duceam la liceu, dar nu as fi renuntat la ele nici moarta, insa imediat cum s-a terminat anul scolar m-am facut blonda :)). Anyway, de aproape 10 ani de zile placa de par este my BEST FRIEND!
Cea mai interesanta experienta am avut-o cand m-am vopsit si in loc de saten inchis a iesit brunet. A durat ceva pana cand m-am obisnuit cu nuanta, mai ales ca aratam precum Morticia Addams, dar mai mult a durat pana cand am reusit sa scap de culoare. De atunci nu mai exersez nuante caudate acasa.
Unul mai trist.. M-am facut recent cu henna pe par. de 2 ori. Prima oara a mers ok.. desi dupa aceea am avut par de matura.. roscata.
A 2-a oara am pus prea multa apa (asta e de acum 2 saptamani) si dupa ce mi-am dat cu henna (negru) si mi-am pus plasticul pe par ca sa il tina, fiind foarte apoasa, a inceput sa imi curha henna peste tot.. fata.. urechi, tricou, canapea.. it was everywhere.
Am stat eu cu sulurile de hartie igienica lipite de cap (o coroana imprivizata cu skotch – thank god) ca sa nu mai curga, dar mai mult de 40 de minute nu am mai rezistat. Mi-am dat jos tot calambalacul din cap, m-am spalat, si am constatat ca am ajuns la culoarea mea naturala.
Dupa care am constatat ca nu mai am balsam (si nu se mai fabrica balcamul meu preferat) si henna asta mi-a facut parul foarte foarteee aspru si incalcibil.
Acum, singura modalitate sa imi descurc parul este peria cu care periam inainte catelul (aia cu sarma subtire). And it hurts, man.. It hurts. :))
Acum am observat ca am scris skotch as in .. yeah. I ment banda adeziva :)) ..
Am o sora …mai mica cu 4 ani. Si cand ai mei au plecat la o nunta am incalzit o capatul la o surubelnita la ochiul de la aragaz si ne-am facut bucle….eee…sau macar am incercat. :)) prima a iesit..insa a doua … a ramas lipita de fierul ala de la surubelnita. Problema cea mai mare a fost ca deabea ne crescuse si noua parul putin, mama fiind adeptata un tunsori ”castron” pentru evele sale…:))))
Adevarul #3: intinsul cu placa le vine de hac antenutzelor alien (firele alea de par mici care stau ca tzepii de omida in crestetul capului)
Roxi-toxi dixit
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Adevarul #3 : Dezastrul meu in materie de par dateaza de la varsta de 16 ani.Situatia concreta: prima intalnire, baiat super dragut…deci trebuia sa arat de zile mari. Voiam sa-mi indrept parul si am folosit o placa de indreptat parul no-name care mi-a facut parul praaaf- iesea fum, firele deja se rupsesera, ba mai mult, o mare parte din par s-a ars. Mi-au trebuit 3 luni pentru refacere firului de par, dar a fost o invatatura de minte. Am contramandat intalnirea peste o saptamana, dar structura firului de par era aceeasi, din nefericire!
Cand eram prin liceu m-am facut mov..apoi cateva nuante de blond..ca de..tre sa le incarci pr toate..pana am ajuns sa mmar firele de par ramase pe crestet.m-am tuns scurt cam un cm lungime..a durat un an aproape pana sa aung la un par cat de cat omenesc..dar incs ma lupt cu el..tare mi-ar placea sa il potolesc cu o asa o jnealta smekera :)
Adevarul e ca am parul cret si e mai mult decat evident ca bretonul e un no no. Stiu asta acum, insa in liceu m-am lasat convinsa de o colega ca as arata bine cu breton, dupa ce mi-a aranjat cateva suvite care semanau cu bretonul. Rezultatul: aratam groaznic, am fost nevoita sa imi indrept asa zisul breton pana cand mi-a crescut parul.
Adevarul #3: Nu stiu sa imi fac bucle cu placa , asa ca o folosesc doar pentru a indrepta parul :)). sper totusi sa reusesc (candva) …
Adevarul #3 : La 17 ani, voiam sa fac o schimbare de look totala, de una singura. Am decis sa ma tund singura si sa-mi fac breton. A iesit un dezastru, aratam ca o matura :)) Iar apoi, ca totul sa fie perfect, am decis sa ma si vopsesc singura a doua zi pentru a mai acopar din greseala facuta. M-am facut roscata si aratam muuuult mai urat. Nici nu mai voiam sa ies din casa, dar apoi m-am obisnuit si am suportat consecintele, respectiv privirile carcotase ale celorlalti. :))
Adevarul 3 – primul meu breton se leagă de o încercare nefericita de a-mi Ondula parul cu o perie circulara. Parul s-a încălcit in perie si singura salvare a fost foarfeca. Rezultatul – un breton foarte scurt, caprit si diform. Câțiva ani mai târziu urma sa fie in mare voga :)
Daca ai parul ondulat, nu exista zile in care sa stea perfect. Si tocmai din aceasta cauza nu iti doresti sa-i faci prea multe schimbari, o data ce vezi ca forma lui a ajuns intr-un stadiu in care se aranjeaza oarecum bine.
Tot parul ondulat se indreapta pe masura ce creste. Si asa m-am hotarat sa-l tund scurt. Mare greseala! Ca in anii 2010 sa ai o frizura ca Geta din Liceenii..
In 3 ani, pana sa ajunga la cea mai mare lungime pe care a avut-o vreodata, a cunoscut tot felul de placi, sampoane, balsamuri, masti, creme si tratamente pentru par ondulat.
In orice caz, niciodata nu sta exact cum iti doresti, are propria lui personalitate.
Si tot asa, cand ajunge la cea mai mare lungime, aproape ca nu se mai onduleaza deloc. Lucru care te face iar sa-l ondulezi artificial.
Nu mi-am taiat parul singura si nici nu l-am vopsit in culori care sa o determine pe mama sa se intrebe cine a intrat la ea in casa, dar dezastre cu parul meu se intampla destul de des. Cam o data pe saptamana. :)
adevarul #3 – Acum 7-8 ani imi doream foarte mult bucle si cum parul meu este destul de fragil pentru a-l chinui zilnic cu ondulator sau cu placa m-am gandit ca solutia ar fi un permanent lejer facut la un salon bun. M-am gandit ca doar asa pot avea buclele perfecte iar parul nu imi va fi prea afectat – asta era doar in mintea mea. Mai rau este ca mi-am facut permanent dar nu mi-a placut iar cand am ajuns acasa l-am spalat, am tras de el, ca nu imi placea sub nici o forma si era si foarte ars. In urmatoarele zile l-am indreptat cu placa dar mai rau am facut si am ajuns ca dupa o luna sa ma supar si sa ma tund scurt. A fost prima si ultima mea experienta cu permanentul. Acum e lung si inca mai viseaza, din cand in cand, la ceva bucle dar numai la cele facute cu placa ori ondulatorul.
Adevarul #3: Mi-am nenorocit parul acum 6 luni prin faptul ca m-am vopsit singura, cu o nuanta incerta :)) Era un abanos-albastrui care pe cutie arata bine, dar in parul meu era groaznic!!! Am plans cand am vazut rezultatul operei mele si am fost si o sursa de ras pentru prieteni!
Adevarul #3: Mi-am nenorocit parul acum 6 luni prin faptul ca m-am vopsit singura, cu o nuanta incerta :)) Era un abanos-albastrui care pe cutie arata bine, dar in parul meu era groaznic!!! Am plans cand am vazut rezultatul operei mele si am fost si o sursa de ras pentru prieteni!
al treilea adevar: in liceu, m-am vopsit blonda si dupa ce toata lumea mi-a zis ca imi sta bine, cand am revenit la saten, ai mei mi-au marturisit ca aratam ca o persona de etnie roma, ce incerca sa se transforme in Barbie. Familie adevarata, da. Si chiar azi am incercat sa folosesc perie rotativa, am zis ca raman fara jumatate din par. Nu e de mine. Doar placa stiu s-o folosesc. Doar pentru intins. Doar pentru varfuri, in principiu.
Pai…as putea incepe prin a spune ca in liceu am experimentat extrem de mult pe parul meu, cele mai multe au fost nereusite, bineinteles, pentru ca multe mi le faceam singura si cele mai multe erau bretoane sau tot felul de culori sau altele le faceam la o prietena la salon, care la drept vorbind nu avea prea mare talent. Punctul culminant a fost intr-o vacanta de vara cand am fost la un salon cu hairstylist, care a avut mare rabdare, care m-a tuns dumnezeieste (eram tunsa scurt, orbili de prietena mea de la salon, minunat de hairstylist) si am platit bineinteles si o gramada de bani. Dupa doua zile, timp in care m-am vopsit roscata, m-am gandit ca parca nu e totusi ceea ce vreau tunsoarea asta si ca ii lipseste acel element “soc” asa ca m-am decis sa ma rad intr-o parte (asta era prin anul 2007, nu prea facea mai nimeni asta pe atunci, acum ar fi fost ceva cat se poate de ok), dar asta nu a fost tot, pe langa rasul pe-o parte si stricatul tunsorii hairstylistului, m-am gandit ca si mai “uau” ar fi sa imi vopsesc blonda acea parte. Zis si facut. Rezultatul il las la latitudinea imaginatiei ficaruia.
Adevarul nr 3: Mi-am facut cel mai urat breton la 14 ani pt ca isi facuse si prietena mea si, timp de 10 ani, am avut buletinul sa-mi aminteasca de experimentul meu esuat :)))
Alexandra
La capitolul tuns singura eu ma descurc de cele mai multe ori respectabil. Dar parul meu arata bine seara, dupa ce il spal, de exemplu, pentru ca dimineata tot lipsit de volum si electrizat sa atarne… Asadar, o palca minune ca aceasta ar rezolva problema.
Adevarul #3 : Cand eram micuta, pe la 10 ani, am venit eu hotarata de la scoala sa ma tund. Singura, desigur! Voiam sa-mi fac breton…..asa ca am lasat capul in jos, m-am pieptanat si am taiat o bucata generoasa de par crezand ca asa se face bretonul :))
Rezultatul : un par foarte scurt, care statea in toate directiile. Cand m-au vazut ai mei, si-au pus mainile in cap!
E cel mai groaznic cosmar al meu in materie de coafura!
Din pacate (pentru cititori, desigur) eu am fost copchil cuminte cu podoaba mea capilara. Statea frumos, ascultator ca o printesa. Dar ce sa vezi, in vremea adolescentei podoaba mea capilara ma facea frumoasa precum o curca plouata.Singura solutie parea sa fie bigudarea vazuta la vecina, doar cum nu dispuneam de asemenea ustensile, m-am gandit sa-mi infasor parul in elasticele de ciorapi a lu’ mamaie. Zis si facut innodatul in par, lepadat a doua zi si elasticul si parul cu foarfeca ca altfel nu se mai putea. Acum suntem bine, avem aspiratii de par de fat-frumos, rapunzel mai asteapta.
Trebuie sa recunosc ca marea patanie s-a intamplat in my early years of highschool. Ca sa lamurim lucrurile inca de la inceput, parul meu are o personalitate puternica si, sadly enough, diferita de a mea…asa s-a intamplat ca intr-o zi frumoasa cu soare, pe cand tocmai mi-l spalasem si inca nu aflasem de marea inventie numita placa de intins, am decis sa mi-l usuc cu o perie mult prea deasa…perie care a ramas impotmolita in el, de deasa ce era. In ciuda tuturor incercarilor si eforturilor si lamentarilor, singura solutie a fost sa-mi tai intreaga suvita compromisa de perie, astfel ca m-am ales cu un minunat breton asimetric complet unfashionable pentru perioada respectiva; eu totusi, ma consider a fi un trendsetter!
Eu nu am părul nici drept, nici ondulat, deci, mi-ar cam trebui o astfel de placă. Mai ales că la anul plec la facultate şi vreau să fac impresie bună (plus că am auzit că sunt băieţi drăguţi în regie :) ).
Tin minte odata cand eram mica, prin clasa a 8-a, am descoperit placa de par si am folosit-o asa mult pana mi-am distrus parul rau , rau de tot :) din pacate nu am primit-o cu instructiuni de utilizare :P
Aldea Monica Codruta
moni_aldea26@yahoo.com
Andreea Dolha asa ma numesc si stiu prima data cand am dorit sa imi fac singura o tunsoare cu foarfeca din dotare :P aveam parul lung, intretinut foarte bine de mama mea, dar eram nerabdatoare sa vad cat de usor se tunde parul si cu foarfeca si o oglinda, l-am scurtat putin cate putin pana a ajuns la nivelul umerilor. Normal ca a fost haos total pentru ca nu a fost taiat la acelasi nivel :D andreeadolha@ymail.com
Adevarul e urmatorul ! ca o placa Braun Satin Hair 7 mi-ar face o mare favoare sa imi intinda parul cu atata perfectiune si siguranta. Toate placile de par care le-am incercat pana acum mi-au dat doar de furca, probleme si arsuri. Va multumesc
Maria Tartalasa
tartalasmaria@yahoo.com
cel mai nefercit moment pentru mine si parul meu a fost vopsirea si revopsirea lui ani la rand, pana cand un dermatolog mi-a spus sa ma opresc pentru ca o sa chelesc daca fac asta si in urmatorii ani. de atunci am mult grija de par si de culoarea lui naturala
email : aldea.roxana17@yahoo.com
Roxilici Aldea
Mi-ar face placere sa am o placa Braun Satin Hair 7 pentru parul meu. Tot timpul mi-a placut sa am grija de el si cred ca e o podoaba extraordinara a corpului omenesc. Cu totii trebuie sa avem grija de par ca de orice alta parte a corpului nostru. Adevarul asta e.
Alina Abrudan
alina.mircea11@yahoo.com
Chiar daca doar fetele obisnuiesc sa isi intinda parul cu placa, sa stiti ca suntem si cativa baieti printre voi care gasesc placa la fel de utila ca fetele. Cu parul scurt, pentru diferite frizuri excentrice, folosim si noi placa de par.
Bogdan Zirbo
adita.radu@yahoo.com
Multumesc,
Succes tuturor
Eram in liceu si mi se parea cool bruneta de la trupa ruseasca Tatu, desi eu eram blonda cu parul lungut. Asa ca de 1 Aprilie m-am tuns periuta (1cm la spate, 2 in fata). Bineinteles ca tuturor li s-a parut ca mi-am facut cadou o farsa de 1 Aprilie. :)
Adevarul #3: Cosmarul meau s-a produs in clasa a 11-a. M-am vopsit singura roscata si mi-am distrus parul. A inceput sa imi cada, se rupea foarte des asa ca a mai trebuit sa il si tund- periuta!
Aratam groaznic si mi-a trebuit jumatate de an sa arat si eu mai normal. :))
De castigat, oricum nu castig niciodata nimic, dar ar fi pacat sa nu ne amuzam putin… :-)))
Sa fi fost prin-tr-a Xa sau a XIa si incepuse moda frezei strategic linse. Insa nu aveam placa pe atunci. Cand am fost la vara-mea odata si am vazut ce par fain intins avea, mi-a zis ca l-a intins cu fierul!!!!
Am ramas tablou si am zis ca e nebuna ca incearca toate tampeniile care-i ajung la urechi. Dar ce sa vezi, cand am ajuns acasa, intr-un moment cand eram singura, m-a mancat sa incerc si eu. Daca avea sa iasa, nu aveam sa divulg metoda nimanui, clar! Pacat insa ca parul meu, natural f buclat, a sfarsit prin a arata ca o matura desalata si cel mai probabil arsa putin… Parca dupa l-am prins intr-o coada sau m-am sapalt din nou, cert e ca nimeni nu stie despre experiment… :-))))
In liceu am vrut sa-mi vopsesc parul blond aramiu si mi-a iesit portocaliu asa ca m-am mai vopsit de 2 ori in aceeasi zi ca sa pot iesi din casa:))) si inca am par!
Adevarul #3: Am vrut intr-o zi sa-mi indrept parul…pe la 14 ani, iar pentru ca nu aveam o placa de par si nu puteam sa fac rost de una, am folosit….SOC…fierul de calcat :))
Mi-am indreptat varfurile cu fierul si am reusit sa le ard, aproape in totalitate, iesea un fum… :))
M-am speriat teribil si de atunci nu mai incerc nimic extrem in materie de par, cel putin cu privire la parul meu :))
Ca tot omul care isi doreste ce nu are si eu mi-am dorit toata viata bucle. Am incercat toate variantele, drot din cel vechi, perie cu aer cald, bigudiuri care se puneau la incalzit, moate, doar permanent nu am incercat. Noroc ca a venit moda cu parul drept si m-am linistit… o vreme.
Eu tin minte cum sora mea mai mica a incercat sa isi vopseasca parul si mi-a cerut ajutorul. Adevarul #3 e ca nu stiam niciunul dintre noi ce trebuie sa facem cu adevarat :D. A fost prima si ultima data.
Sebastian R.
rebreanu_sebastian@yahoo.com
Aldea Aurica
Oricat as vrea ca parul meu sa stea foarte bine dimineata cand ma duc la job, nu reusesc sa fac nimic fara placa de par. Piaptanul si fixativul nu ma ajuta, am nevoie tot timpul de placa. O placa asa performanta m-ar ajuta sa fac toate astea mult mai repede. Multumesc
Primera_tglapus@yahoo.com
Sunt Sever Velcherean si am dat de acest concurs pe google. Sper ca nu are nimic ca ma inscriu si eu, chiar daca sunt baiat. Si eu as putea sa va povestesc una alta despre cum se chinuie unii dintre noi sa avem coafuri frumoase, placute fetelor. Da, de multe ori trecem si noi prin multe multe minute petrecute in fata oglinzii incercand sa facem ceva frumos pe capul nostru :) severvelcherean@yahoo.com
Cea mai interesanta actiune care am avut-o cu un aparat de tuns a fost la 12 ani. Atunci am incercat sa ma tund singur, dar cu capac, cum se purta atunci. NU am reusit insa sa rezolv mare lucru, lasandu-mi multe smochuri de par prin cap :)
CIPRIAN SABO – DESTINURCADU@YAHOO.COM
Diana Antoneta A.k.a Didi :)
Va scriu cu drag despre experienta mea cu placile de par. Am incercat multe branduri cu multe updateuri facute la modelele existente si va spun cea cel mai bine mi-a mers cu braun. Cu mult superior peste cealalte placi de par, tehnologia din Braun are grija de firul de par.
dianaantoneta@yahoo.com
Din pacate nu pot uita vreodata prima mea “coafura de salon”, exista poze doveditoare ale maretiei cuibului de cuci :D! Bineinteles ca era pentru majorat si bineinteles ca au fost bucle – ce vrea sa faca orice coafeza cand vede un par bogat saten deschis, perfect drept si lung pana la brau? – BUCLEEEEE. Rezultatul a fost mult apreciat de catre tot salonul (o adevarata papusa Barbie), dar dezastruos pentru mine, care imi inghiteam lacrimile socotind ca nu mai am timp sa ma spal pe cap :)).
Adevarul #3 e ca minunata mea fiica, pentru a fi in pas cu celelalte fete din clasa ei, in fiecarea seara isi chinuie parul cu vreo 30 de bigudiuri, pentru ca a doua zi la scoala sa fie cool.Probabil daca ar avea o placa Braun Satin Hair 7, totul ar fi mult mai usor pentru parul ei balai.
Adevarul #3 e ca minunata mea fiica, pentru a fi in pas cu celelalte fete din clasa ei, in fiecarea seara isi chinuie parul cu vreo 30 de bigudiuri, pentru ca a doua zi la scoala sa fie cool.Probabil daca ar avea o placa Braun Satin Hair 7, totul ar fi mult mai usor pentru parul ei balai.
liliana postelnicu
lilianna_postelnicu@yahoo.com
Adevarul #3: In primul an de facultate, am decis sa ma vopsesc singura-roscata. A iesit un dezastru, parca eram o mica oita :))
Parul mi se incalcise, se arsese, statea zbarlit…aratam groaznic!
Adevărul #3: Nu am avut niciodată o placă de păr să-mi aranjez cârlionţii neascultători în dimineţile în care trebuia să ies pe uşă în mai puţin de 10 minute de la trezire…
Hey!
Multumesc pentru premiu!
V-am trimis un e-mail, dar nu am primit niciun raspuns…..
V-am trimis un e-mail pe adresa chez@mazilique.ro – adresa trecuta la contact pe blog- , dar nu am primit niciun raspuns!