Sicilia: Cefalu, Taormina, Catania și Noto

13 Aug 2019, Cristina Mazilu

La mijloc de iunie, după ce tocmai încheiasem cea mai intensă și obositoare perioadă care ni se întâmplase la Mazilique Studio în ultima vreme, am concluzionat într-o zi de luni că avem câteva variante

1/ ne băgăm capul într-o găleată cu gheață (și picioarele în ea de treabă)
2/ cumpărăm toată înghețata pe care o găsim pe o rază de 3 kilometri și o mâncăm din găleata golită de gheața de mai sus
3/ plecăm într-un mini team building ca să evităm un maxi meltdown.

N-o să vă trec prin tot procesul nostru de a găsi locul perfect în care să ne luăm câmpii, a fost aproape la fel de obositor ca perioada după care încercam să ne refacem, dar cert este că într-un final ne-am decis să plecăm cinci zile în Sicilia.

Cum ajungi în Sicilia?

Prima chestie pe care am făcut-o a fost să luăm bilete de avion. Wizz Air aterizează în Catania la ora locală 15.20 și decolează înapoi spre București la ora 16.00. (FYI – Ryanair zboară și la Palermo, însă numai o dată pe săptămână).

Transport

În multe dintre orașe poți să ajungi cu autobuzul, trenul sau cu diverse autocare. Dar noi hotărâsem ca prima oprire să fie în Cefalù, în nordul insulei, iar din Catania nu aveam nicio opțiune directă – iar cele în care trebuia să schimbi diverse trenuri și autobuze petreceam o zi pe drum. Prin urmare am închiriat o mașină, cu care am făcut două ore pe autostradă.

Pentru a alege mașina, am făcut un research intens și am ales o variantă folosind autoeurope.eu, un agregator de servicii de închirieri de mașini. Pentru că știam cam cât de înguste pot fi drumurile și cât de înghesuite pot deveni unele parcări din Sicilia, am ținut neapărat să închiriez o mașină cu o asigurare care să mă lase să dorm liniștită în caz că cineva îmi agață o oglindă sau un spoiler. Am sfârșit într-un Fiat 500X – un fel de SUV în care am reușit să ne înghesuim atât fundurile, cât și toate bagajele – care a costat 130 de euro pentru 5 zile, cu asigurarea care acoperea tot, mai puțin incendierea mașinii în Calabria sau Catania. Așa că m-am concentrat să nu-i dau foc dacă ajungeam prin zonă.

Cazare

Aici nu pot să vă recomand ceva anume – am frecat Booking.com și Airbnb până am găsit niște apartamente cu două dormitoare, terasă și ce mai voiau prințesele. Ce pot să spun este să comparați prețurile, pentru că de multe ori aceleași cazări de pe Airbnb sunt mai ieftine pe Booking, în cazul în care sunt listate și acolo, pentru că există mai puține cleaning fees & such.

Cefalù

Am ajuns în Cefalù miercuri după amiaza. Apartamentul în care am stat era la două minute de plajă, așa că primul loc în care ne-am înfipt ăsta a fost.

După ce ne-am minunat urmărind soarele apunând în mare și-am avut un scurt moment de sisterhood pe malu’ bălții, ne-am organizat în sensul unor mai multe beri, pizza și paste la o cârciumă care se numește Botega Tivitti. Cu siguranță nu cea mai bună variantă pe care o puteam alege în tot orașul, dar în mod cert plasată in crawling distance de cazare, ceea ce la momentul respectiv a fost ideal.

La început ne-am comandat un clasic platouaș cu de toate deep fried, plus niște alici marinate (care aveau să devină refrenul nostru în vacanță, alături de înghețatata de fistic)

Simona a luat niște paste cu fructe de mare

Misha – habar n-am ce, pentru că dacă nu mai găsesc în telefon se pare că nu s-a întâmplat, iar eu mi-am îndesat fața cu niște pizza.

A doua zi dimineață a fost un moment bun să ne dăm seama mai clar ce ni s-a întâmplat. Ajunsesem într-un mic orășel ce oferă o combinație rară – una dintre cele mai frumoase plaje din Sicilia, unde valurile mătură zidurile vechiului oraș cu arhitectură arabo-normandă. Atât de mic încât e ușor să îl străbați la picior într-o după-amiază, fiecare străduță, piațetă sau colț de clădire pare desprins dintr-un postcard sau dintr-un cadru de film (btw, aici a fost filmat Cinema Paradiso al lui Giuseppe Tornatore).

Din mare, privind înapoi spre plajă, ai parte de un altă perspectivă care-ți taie răsuflarea – în față ți se desfășoară orașul vechi, în umbra unui mic munte – Rocca di Cefalù.

După ce mi-am revenit din reverie m-am organizat cu my breakfast of choice când sunt în Italia – înghețată de fistic.


N-a trecut mult nici până la prânz – eu am un stil personal de a lega pe nesimțite (și cu nesimțire) o masă de alta într-un mod care te face ca la finalul zilei să-ți fie mai ușor să te rostogolești decât să pășești.

La restaurantul Chat Noir am ajuns datorită recomandării Andreei Vrabie de la DoR, gazda podcastului Pe Bune. Numele cârciumii n-are nicio legătură cu specificul – aici am găsit feluri siciliene clasice – de la paste cu sardine, fistic și mentă

la caponata siciliană cu multe vinete, apio și busuic

alici marinate

paste simple cu roșii

tocană de sepie și calamari

S-a mai făcut remarcat la masă și un vin pe care Misha l-a numit “de barcă”. Nu mi-e clar nici până acum ce anume înseamnă asta, dar știu sigur că vreau să plec cu ea pe o barcă dacă astea-s condițiile în ceea ce privește băutura.

Mai departe, după-amiaza ne-am petrecut-o pe străduțele orașului, între niște arancini calzi la Antica Foccaceria

și o altă tură de gelato

Am revenit pe plajă la timp cât să verificăm temperatura berilor de la cel mai apropiat bar și să ne bucurăm de apusul care colora totul în auriu.

View this post on Instagram

Sirenă eșuată accept calamari prăjiți

A post shared by Cristina Mazilu (@mazilique) on

Taormina

A treia zi dimineță, vineri să fi fost, ne-am pus din nou pe drum și am plecat spre Taormina, cu planurile încă neclare dacă vom rămâne acolo sau vom continua spre alte mări sau zări.

După un drum pe autostrada împrejmuită de leandri înfloriți, am intrat în Taormina unde am încercat să recunosc ceva din ce vizitasem în urmă cu aproape zece ani. Diferența era că prima mea descălecare în Taormina se întâmpla în februarie, total în afara sezonului, iar acum – la mijloc de iunie – drumurile erau pline de mașini cu șoferi la fel de în căutarea unei parcări ca și noi.

După mai multe ture decât mi-aș fi dorit pe străduțele cu sens unic și autocare care ocupă o bandă și jumătate, am reușit să găsesc un loc în pantă unde să abandonăm mașina contra a vreo 12 euro. Cu frâna de mână trasă și spf-urile în buzunare, am plecat spre plaja de la Isola Bella, această mică insulă transformată în rezervație naturală.


Cu toate că este rușinos de turistică și de overpriced, Taormina este fermecătoare și merită șă petreceri aici câteva zile măcar pentru a vizita teatrul antic, pentru a petrece câteva ore pe terasele de pe străduțele întortocheate și alte câteva pentru a colinda plajele și a-i descoperi panoramele spectaculoase.

Orășelul este așezat pe coastă, iar asta este un aspect de care ar trebui să ții cont atunci când îți alegi cazare. Plajele sunt, evident, la poalele dealului. La mijlocul acestuia găsești orașul medieval, cu cafenelele și trattoriile lui, dar hotelurile continuă și mai sus, astfel încât drumul înapoi către o cazare mai la deal poate deveni cel puțin enervant seara după trei pizza și două sticle de vin.

Lunile iulie și august sunt extrem de aglomerate și transformă Taormina într-un coșmar pentru aproape oricine caută liniște și relaxare. Chiar dacă era abia jumătatea lui iunie, odată ajunse pe plajă, abia ne puteam mișca printre șezlongurile care înțesau limba de nisip.

Câteva informații practice – Taormina e una dintre cele mai frumoase, dar cu siguranță și cea mai scumpă stațiune din Sicilia, așa că aici două șezlonguri costă fix dublu față de Cefalu – adică 40 de euro pentru o zi. Dacă vrei să intri în apă, asigură-te că ți-ai luat cu tine aqua-shoes (sau cum s-or numi papucii ăia pe care-i porți prin apă) pentru că peste tot e plin de stânci și pietre.

Cum abia am reușit să navigăm prin acest mix de mașini parcate și șezlonguri ocupate, ne-am făcut instagramele și am plecat din Taormina cu promisiunea că vom mai reveni în afara sezonului, când chiar ne vom putea bucura de farmecul care l-a fascinat pe Oscar Wilde, de priveliștile spectaculoase și de înghețata de fistic de care se pare că nu am reușit să ne săturăm nici până azi.

View this post on Instagram

Sicilian glow ✨ (it's actually sweat 😅)

A post shared by Cristina Mazilu (@mazilique) on

Catania

La o oră de condus de Taormina am revenit în Catania, unde am închiriat rapid un apartament pentru următoarele două nopți și ne-am îndreptat către obiectivele noastre turistice preferate. Cârciumile.

Prima oprire a fost la Collage, un boutique-bar unde cocktail-urile sunt abordate cu o tehnică gastronomică, în care băutura trebuie să fie creativă în compoziție, dar echilibrată în gust.

Preferat-ul meu din line up-ul pe care l-am comandat a fost cocktail-ul Mishei, un fel de Margarita spicy care, se numea Me Calienta și în care, pe lângă tequila, mezcal, suc de fructul pasiunii, lime și nectar de agave a fost picurat și puțin ulei de ardei cayenne.

Eu am ales un cocktail care se numea Yuzu Love (I’m a sucker for anything yuzu) și care avea vodcă infuzată cu ceai de yuzu și fructe de pădure, suc de lime și sirop de Nero d’Avola syrup aromat cu petale de flori de mac (?!!), trandafiri și alte descântece, dar tot al Mishei a fost câștigător.

Pe al Simonei, cel cu smochine, gin și naiba mai știe ce nici nu-l pun la socoteală pentru că am concluzionat cu toatele că are gust de detergent (e clar, nu suntem cele mai calificate pentru cocktailuri experimentale).

Meniul de mâncare împletește cultura gastronomică catalană cu ingredientele siciliene, rezultând niște tapas delicioase, cât să ne deschidă apetitul pentru ce a urmat.

Mai exact, o cină la restaurantul Squib. A trebuit să fac un mic tantrum în fața ospătarilor pentru a reuși să fac o rezervare acolo (nu ar fi prima dată când mi se întâmplă asta în Sicilia – m-am mai făcut remarcată și acum patru ani în Ragusa) și chiar și așa a fost complicat. La ora 22.00, când am reușit să prindem o masă, cele peste 150 de locuri erau în totalitate ocupate. Asta pentru că la Squib s-a făcut remarcat la doar un an de la deschidere ca locul care a adus pizza din Catania la un al nivel.

Chef-ul Karim Yacoubi pregătește pizza de două feluri: napoletană – delicios de pufoasă

și romană – incredibil de crocantă

sau prăjită – după tradiția siciliană. Folosește făină bio 100% italiană, semi-integrală, măcinată la moră cu pietre. Dospirea durează între 24 și 48 de ore iar rezultatul e spectaculos.

A patra zi în Sicilia a început puțin diferit de cum îmi propusesem. Făcusem un plan care începea dimineața în piața de pește din Catania, continua apoi la Noto, unde mergeam special pentru înghețata de la Cafe Sicilia, pe care în urmă cu patru ani o ratasem cu succes pentru că meșterul gelatier Corrado Assenza, între timp devenit faimos grație episodului din Chef’s Table – Pastry, era plecat în vacanță. După pauza de desert ne mutam la plaja Lido di Noto unde ne continuam ziua până seara, când reveneam în Catania pentru o cină la Trattoria Mm!.

Și cum stăteam eu pe balcon gândindu-mă la câte cupe de de înghețată pot să mânânc fără să pocnesc, primesc un telefon din Cefalu. “Don’șoara Mazilu, v-ați uitat aici pașaportul, buletinul și un card de credit. Poate vă trebuie “. După ce mi-am șters înjurăturile de la bot și mi-am anunțat colegele că eu urmează să fac un road trip alternativ, am dat o totuși o tură până în piața de pește. Nu de alta, dar era sâmbătă – ziua următoare era închisă -, și nu numai că piețele sunt unul dintre locurile în care eu mă simt cel mai fericită, dar aveam și cantități considerabile de fistic de Bronte pe lista de cumpărături pentru studio.

Am reușit chiar să strecurăm și un mic dejun pe bază de sardine umplute, tocană de vinete și pește & fructe de mare deep fried

Plus o tură pe la mai toate de tarabele care în lumina dimineții arătau de-a dreptul spectaculos

Acestea fiind zise, mi-am luat la revedere de la fete și am bagat o tură de 400 de kilometri ca să-mi recuperez pașaportul și restul fițuicilor. (În caz că v-a trecut și vouă prin cap – era sâmbătă și niciun curier nu-mi garanta că ajunge în timp util astfel încât eu să am acte duminică la prânz când ar fi trebuit să fiu la aeroport).

Noto

La ora 17.20 eram înapoi în Catania și am dat strigarea, am îmbarcat tineretu’ în mașină și am pornit un drum de alți 100 de kilometri până la Noto, pentru că nu aveam de gând să ratez înghețata de la Cafe Sicilia pentru a doua oară.

Odată ajunse acolo, am recuperat din plin.

Chiar dacă cu toatele am fost de acord că faimoasa granita n-a fost altceva decât niște băltuță rece și aromată, cannolo mâncat aici a fost cu siguranță cel mai bun pe care l-am încercat până acum.

Din păcate, programul dat peste cap de lipsa mea de concentrare (sau acte) nu ne-a lăsat suficient timp cât să ne bucurăm pe îndelete de Noto – un mic orășel cu arhitectură barocă de secol XVIII, care în lumina apusului devine pur și simplu magic. Are exact ceea ce ai numi trifecta călătoriilor – cultură, mâncare bună și plaja la nici 20 de minute.

Dar, așa cum am mai spus și dățile trecute când am fost în Sicilia – trebuie să mai lăsăm ceva și pentru data viitoare.

Înapoi în Catania

După alți 100 de kilometri, în caz că cineva vrea să facă adunarea, eu deja aveam mâinile încleștate pe volan și, în calitatea mea de designated driver, mi-aș fi amanetat tot fisticul pentru o bere sau un pahar de vin alb bine frapat.

Am ajuns înapoi în Catania, am parcat mașina într-un loc dubios (deja nu mai conta că dacă era incendiată în Catania trebuia, conform asigurării aproape all inclusive, s-o plătesc de nouă, și am tăiat-o înapoi în piața de pește, care între timp își strânsese tarabele dar își deschisese terasele.

M-am proptit în fața la Trattoria Mm!, unde în urmă cu 4 ani făcusem o mică petrecere de ziua mea cu Titică, Boy 1 și Boy 2, și nu m-am lăsat până n-am ridicat niște oameni de la masă care probabil încă-și mai așteptau nota.

Și m-am dezlănțuit în stilul caracteristic.

Cu bere

Prosecco

Caracatiță

Involtini de pește spadă

Vongole

Creveți

Caponata

Calamari prăjiți

…și aș mai fi continuat dacă închiderea bucătăriei nu m-ar fi luat prin surprindere ca iarna pe autorități.

Duminică, în a cincea și ultima noastră zi de team building Mazilique Studio în Sicilia (care, deja v-ați prins – a fost un team eating & drinking) ne-a mai rămas loc fix de niște înghețată și un prânz liniștit. Pentru asta ne-a dus pe Via Gisira, un loc care în mod istoric este zona măcelarilor, care se află în continuarea pieții de pește.

Aici ne-am oprit la La Vuciata, o cârcimă care acordă o atenție specială cărnii pe care o ia de la mici producători din Sicilia și Umbria, iar misiunea sa este să demonstreze că bucătăria insulei nu se limitează la pește și fructe de mare.

Așa că am comandat un sandwich de porc Nebrodi cu brânză afumată scamorza și ardei copți

Spaghetti homemade cu icre de ton

Piept de porc Nebrodi

Cușcuș de pește

Și, desigur, un ultim cannolo cu fistic.

Acestea fiind zise, ne-am împachetat și ne-am dus spre aeroport, nu înainte de a întârzia prin niște magazine de unde am cumpărat ciocolată de Modica și fursecuri cu migdale și fistic pentru acasă. Nu de alta, da’ dacă noi nu avem și o ultimă emoție că pierdem avion, cred că nu simțim c-am fost în vacanță.

Odată ajunse înapoi la studio, primul lucru pe care l-am făcut a fost s-o punem de-o caponata și să ne gândim la următorul team building.

Dar despre asta – într-un episod viitor.

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (4)
  1. dny says:

    referitor la inchiriat masina , card de credit sau debit ? garantie ?

    • Cristina Mazilu says:

      aaaah, a fost un circ mare, am zis sa nu-l mai povestesc in articol ca nu intelegea nimeni nimic 😅😂🤣 dar detaliez aici – in urma research-ului facut pe https://autoeurope.eu am găsit cea mai ieftină variantă de SUV cu asigurare pentru aproape de toate la cei de la https://leasysrent.it/en/ (merită să compari prețurile de pe AutoEurope cu cele de pe site-urile companiilor de car rental sa vezi de unde e mai bine sa inchiriezi. Anyway. În noaptea de înaintea plecării, mă decid să iau de la ăștia și când să fac rezervarea văd că e necesar card de credit. Eu, în mod clasic, nu-mi găseam cardul de credit și am dedus că îl pierdusem. Dimineața (trebuia să fiu în aeroport la 12.00, parcă) îi sunt pe cei de la Leasy să le spun că nu am card de credit și îi întreb dacă nu merge cel de debit sau, de exemplu, cu un card în euro (pe site la ei citisem că ai nevoie de un card de credit embosat, eu aveam carduri embosate, dar de debit în lei sau în euro). Ei îmi spun că nu se poate și sunt de neclintit. Prin urmare, mă duc dimineața la bancă, fac un circ rapid și îmi reemit pe loc un card de credit. Ne-embosat, că doar așa se putea, pentru cel în relief așteptai două săptămâni. Ajung înapoi acasă, mă pregătesc să plec, îmi găsesc și cardul de credit vechi, pe care-l crededam pierdut și pe care tocmai îl anulasem. Arrrrrrghhhhhh

      VERY LONG STORY SHORT – am ajuns în Sicilia și am închiriat fără probleme cu cardul de debit. Garanția a fost de 300 de euro, parcă, dar asta depinde atât de compania de la care închiriezi, cât și de mașina pe care o iei.

  2. Traian says:

    Note to self1: nu citi astfel de articole la ora pranzului
    Note to self2: daca asa arata un team-building la Mazilique, trebuie sa ma reprofilez
    Note to self3: pe barca ar tb sa fie urmatorul team-building. spal vase, calc, fac poze … ma fac util!

Comenteaza
Follow on Instagram