Surpriza cu stridii
02 Jul 2010, Cristina Mazilu
Nu, n-am gasit perle in stridii, dar ieri, cum stateam eu la birou si priveam tamp in monitor, intra in redactie doi pufuleti umani ducand in maini o tava imensa plina cu gheata si un munte de stridii bretone on top. Cu frunda rosie cu tot si un buchet de patrunjel to match (cine ma cunoaste, stie ca nu se exista “flori” mai potrivite :D)
Revenind la pufuletii umani – e vorba de o campanie The Practice pentru pufuletii Gusto. Pufuletii au megasurprize asa ca mi-au facut si mie o megasurpriza. Indeed, ca nu prea des am de-a face cu atat de multe stridii incat sa nu le pot cara pana la masina :D
Acestea fiind zise, dupa ce-am facut o demonstratie de vitejie in redactie (ca stridiile se mananca vii – sau sa zicem crude, ca sa nu sune asa horror :D), am continuat distractia si acasa, in ciuda faptului ca talentata cum sunt, mi-am cam injunghiat un deget cu cutitul special de desfacut cochiliile.
Pentru ca, ai nevoie de unul ca sa deschizi stridiile (te descurci si cu altele, da’ e mai complicat un pic). Iei un prosop (ca sa-ti protejezi mana!), tii strans stridia apasata pe fundul de lemn, introduci varful cutitului acolo unde banuiesti ca ar fi deschizatura (nu se vede foarte clar, indeed..) si incerci sa desfaci. O sa te chinui putin la inceput, dar pana la urma te descurci..
Treci apoi lama cutitului peste partea plata din interiorul cochiliei, ca sa tai muschiul si sa separi “carnea”.
In cazul in care vrei sa le ma mananci… “proaspete”, se lasa stridia in cochilie, cu tot cu “sucul” ei, se stoarce putina lamaie peste si.. se da pe gat. Bottoms up! :D
Ce tare, de unde naiba le-au adus in RO?
Chiar, se gasesc stridii in RO, undeva?
In Dublin se vand in puburi cam 6 stridii la €10/12.
pai sunt la metro :)
sar’na pentru stridii, next time sa vii si cu sampanie, asa cum am stabilt :)) (intre timp te astept la mosie cu sorbet de zmeura si vin roze, sa ma revansez :))
@florin – pfaai. just say when :D
mazi, nu vreau sa fiu sexist sau sa ma dau filolog, insa tu, fiind femee, daca priveai la orice, nu puteai fi tamp. pot sugera timid ca erai tampita. sau tampla? tampa? cu capu’? nu stiu, zic si io.
@dan – hai sa zicem ca nu puteam privi tamp si atat :))
iiiiii-ha!
Dar nu e putin cam barbarie sa le mananci asa de vii?
@bohemian palace – nope. e ca la carte :D
Te invidiez! N-am mai mancat stridii de vreo 2 ani, dar vara viitoare ma duc sigur la ferma.
Pana atunci insa..salivez langa monitor. :)
@VertAnge – ce ferma?
Pe insula Noirmoutier din Franta. Au vreo 3 ferme mari de stridii. O minunatie!
E un mini-paradis gustativ acolo, caci pe langa stridii si alte lighioane marine, mai au si instalatii de extractie a sarii marine si niste cartofi cu un gust foarte intens datorat algelor folosite pe post de ingrasamant.
Daca ai ocazia, sa nu ratezi un drum pana acolo. In plus, insula e legata de uscat de o sosea aflata pe fundul oceanului, pe care se poate circula doar vreo 2 ore pe zi.
Sorry Dan; in cazul de fata “tamp” este adverb si nu adjectiv, asadar iese din discutie acordul cu Mazilique :)
Marcu