Cu toate ca a fost luni, un alt inceput de saptamana hectica, in ciuda faptului ca am asistat la o sedinta de sase ore (sase am stat eu, cine stie cat a mai durat dupa…), care a trecut de la plictisitoare la amuzanta, la enervanta, la isterica, am supravietuit (aplauze va rog!). Am reusit chiar ca la sfarsitul zilei sa ma gasesc intr-un good mood neasteptat. Panica doar atat cat sa nu ma rup de realitate si day dreaming cat sa nu uit de mine.

Inca cateva zile si plec la Balcic. De cand eram in liceu vroiam sa ajung acolo, pentru ca pe vremea aia citeam niste carti siropoase ale caror actiuni se desfasurau in prima parte a secolului XX. Personajele romanelor isi faceau concediile, fara exceptie, la Balcic, unde formau o comunitate boho-artsy-chic. Let’s pretend it remained the same. Daca as fi one in one of my very-special-never-to-come-again-moods, mi-as lua cateva culori, o pensula si o foaie de hartie pe care sa pictez “un Balcic”. Desi n-am nici un fel de talent what so ever, e placut sa ma joc. Asta chiar n-am mai facut de mult.