Flashback

Mi-e dor de zilele lungi in care ma plictiseam, in care pierdeam ore intregi in fata calculatorului cautand cai verzi, capsuni, povesti de adormit copii si fotografii sepia, cand tineam maratoane de filme, cand citeam asezata pe perna deformata de asa mult lenevit, cand ascultam playlist-uri care se repetau in mod deliberat enervant si cand ma simteam acasa ca in tabara. Acum pare cel mult tabara de refugiati. Tabara unui singur refugiat, care de fapt nu gaseste nici refugiu.