FFB on FFW

Festivalul Filmului Britanic s-a incheiat oficial ieri seara. Dintre filmele pe care am vrut sa le vad nu am ratat decat unul singur, Red Road (damn you a.l.ş. :), dar am compensat cu Tideland.

Children of Men a avut, pe langa Clive Owen cel nebarbierit, but still oh-so-yummy, si o Oana Pellea tiganca-care-vorbeste-romaneste, un mesaj socialo-politico-uman care implica o Madona de culoare si un decor apocaliptic.

Kinky Boots a fost, cred, cel mai funny dintre filmele programate (Boo şi Irina pot confirma). Mi(ne)-a placut, printre altele, pentru ca era un film cu pantofi, respectiv cizme de lac, inalte pana peste genunchi, cu tocuri de 15 cm, purtate de un travestit din Londra very fashionable :)

Tsotsi, on the other hand, a fost un film de care se leaga tot felul de epitete grele, gen “cutremurator”, “socant” sau “emotionant”. Eu cred ca a primit Oscarul pentru cel mai bun film strain deoarece ca americanii au fost dati peste cap de imaginile dure si povestea pe masura. Majoritatea habar n-au ca sa traiesti in conditiile in care o fac cei de la perieria Johannesburgului este posibil.

Unknown White Male a fost un doumentar despre un barbat care se trezeste intr-o buna zi fara sa-si mai aminteasca nimic – un caz grav de amnezie. Astfel ca el o ia de la capat, redescoperindu-se si reconstruindu-se (cum sa nu stii daca iti place ciocolata sau nu? :). Daca l-a inceput m-a incercat un sentiment de mila pentru cel care era speriat de faptul ca nu isi mai aminteste nimic si se simte singur, spre final l-am invidiat petru ca a avut posibilitatea sa o ia de la capat.

Tideland nu a fost o fantezie, asa cum era prezentat in programul festivalului, ci un film foarte scary (yes, I do scare easily). O fetita ramane singura dupa ce parintii ei toxicomani mor (ca bonus sunt vreo doua scene in care ea prepara tatalui dozele de heroina). Locul ei de joaca devine o casa parasita, iar partenerul de joaca – un tanar freak usor lobotomizat, cu accese teroriste. A nu se uita cele patru capete de papusi vorbitoare. Brrr

Breakfast on Pluto – yet another movie despre cautarea identitatii. Didn’t do it for me, mai ales pentru ca imi era sete si vroiam sa ies cat mai repede de la film.

The Road to Guantanamo a fost o reconstituire a povestii a trei baieti ghinionisti care sunt luati drept teroristi de catre americanii mari, rai & apparently very stupid.

The Queen – parea comedie daca priveai din unghiul construirii personajelor (Tony Blair, Regina Mama si printul Charles), dar era ceva mai mult.