Relatari din satra

09 Sep 2007, Cristina Mazilu

Sambata dupa amiaza am fost “la tigani”. La Costesti, in fiecare an, de Sf. Maria Mica (asa se zice?) se aduna clanuri de tigani de peste tot din tara ca sa sarbatoreasca. Caldarari, ursari, lingurari, cazangii intind mese mari, fac focuri, canta si danseaza

Mi-a placut, nu pentru ca m-ar fi distrat evenimentul, ci pentru ca a fost o experienta

Toata sarbatoarea asta se intampla pe un platou situat intre niste dealuri. Un balci de unde se ridica un fum iute de gratare usturoiate, miros care m-a urmarit pana acasa, sub dus. Locul era plin ochi de mercedeuri, bemweuri si porshuri lucioase din care erau scoase scaune si mese imparatesti, purcei cu lamai in gura (deci morti), sticle de vin si bere (fara numar, fara numar), pui si curcani. Mesele pe care le intindeau, incarcate excesiv, de unde fiecare manca cu mana – nici nu erau farfurii – imi pareau desprinse cumva dintr-un tablou grotesc. Ciudata senzatie – cand nu mi-a placut mie o masa intre sase si cinshpe metri, plina cu mancare? :))

Anyway, eu venisem sa fac poze, dar socoteala de acasa nu s-a potrivit la fel de bine cu cea din satra. Am cam avut de furca cu ei, mai ales pentru ca eram fata. Toti credeau ca-i filmez si asteptau sa-i dau la Pro TV. Cand ma apropiam si intram in corturile-pavilion in care erau intinse mesele, ma puneau sa le fac poze la fiecare in parte si eu trageam cateva cadre sperand ca apoi se calmeaza si pot sa-mi vad de treaba. Mmm, nu tocmai. Am fost pupata de doua ori (pe obraz), am fost platita cu 100.000 de lei (vechi) de un bulibasa pentru ca i-am facut poza (ghici unde a vrut sa-i bage), mi-au dat sa mananc si impotriva refuzurilor mele mi-au bagat sub nas un soi de carne din care am gustat ca sa aflu mai apoi ca e “rânză”, o chestie din carne preparata in urma cu un an de zile – yumm, ce sa zic. “Nu se refuza, ca ne jignesti”, imi spuneau ei, cu mentiunea “Cum sa-l refuzi pe printz?!”, pentru ca se pare ca un moment dat nimerisem si la un high class dinner.

Pe la miezul noptii am plecat inapoi spre Bucuresti.

Si ca sa raspund intrebarilor celor care au auzit un m-am distrat eu saturday night – nu, nu m-am intors maritata. Daca vreti sa stii, sunt spurcata – “ca-asa-s fetele astea de la Bucuresti, plimbarete” *blink*blink* :))

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (9)
  1. AprilSea says:

    sa tin minte. la anu’ vreau si eu. si mai gasesc tipe care sa vrea. facem un comando de gadjici?

  2. Anonymous says:

    spurkata, adica stelista:)). daca erai rapidista, cred ca erai cioara ca ei

  3. bliss says:

    ranza aia tocmai mi-a taiat ultima ramasita de pofta de mancare. talk about good diets ;)

  4. Alexandra says:

    pisi, deci sa-ti explic ce vrea sa zica mesterul anonim (ca doar de-aia sunt pozitionata cum sunt in spatiu unde ne desfasuram activitataea :D)
    Asadar, “stelistilor” (aka suporterilor FC Steaua) li se spune “spurcati” in ultima vreme (explicatia ma depaseste. aprofundez si revin). Pe de alta parte, suporteri echipei FC Rapid sunt numiti popular “tigani” (si aici ma depaseste… revin, dupa cum spuneam).
    In concluzie, domnul anonim crede ca esti spuortera a echipei FC Steaua pentru ca ai folosit cuvantul “spurcata” in relatare.

    Aveti legatura.

  5. Mazilique says:

    @Bliss – daca ranza ar fi o solutie, as manca in fiecare zi. da’ nu e nimic care sa ma opreasca :))

    @Alexandra – deci whatever. domnu’ anonim trebuia sa remarce ca aici se vorbeste despre pantofi cu funditze, daaa?

  6. andrei says:

    pana la urma ai mancat ranza sau nu? si e gustoasa?

  7. Anonymous says:

    De fapt ranza e pipota… (de obicei de pui).

  8. Mazilique says:

    am gustat, nu mi-a placut.

Raspunde la Alexandra
Follow on Instagram