Pollo ala cacciatora

Asa spune nevasta vanatorului italian puiului pe care l-a adus barbac’su acasa si pe care tre’ sa-l gateasca cum s-o pricepe mai bine. Asa zic si eu puiului pe care l-a adus Iv dupa ce l-am trimis pe la vreo 10 noaptea dupa prada la supermarket, ca mie mi se pusese foamea-n gat :)

A venit cu niste copane-n traista, pe care le-am sarat si piperat, apoi perpelit intr-o lingurita mica-mica de ulei de masline, cat sa se rumeneasca putin.

Dupa care, intr-o oala am pus o conserva de rosii, o mana de masline (le-am scos samburii izbindu-le cu fundul unui borcan in cap. stiti schema? :), cateva fire de rozmarin, niste catei de usturoi, vreo 3-4 fileuri de ansoa si tot atatea frunze de dafin.

Am turnat apoi juma’ de sticla de vin rosu si am pus puiul calare pe situatie.

Un clocot mai tarziu, cand oala trebuia transferata-n cuptorul incins la 180C, am zis ca puiului i-ar sade mai bine-ntr-o tava. Asa, doar ca sa aiba fat frumos mai multe vase de spalat ;))

Astfel tava a intrat la cuptor, infasurata-n aluminiu, unde a stat vreo ora (daca ramaneam la modelul cu oala, ii puneam un simplu capac). Apoi am scos folia si am mai lasat puiul inca juma’ de ora.

Needless to say c-am mancat ghebos la ora 12. Da’ macar a fost light & healthy :)) Eu oricum nu cred in povestile cu “mancatul tarziu e the evil”. Daca n-as manca seara tarziu, n-as mai manca niciodata :))

Si pentru ca puiul vanatorului inecat in vin s-a dovedit a fi un succes, am repetat azi si-n redactia cu pricina, ba chiar la gramada cu cretzele de la Good Homes. S-a lasat si cu niste paste cu ulei de masline si patrunjel, cuz those skinny bitches need some carbs :)) Bwahahaha

Plus am fost prinsa la inghesuiala si privita cu puppy eyes, astfel ca se pare ca am promis ca toata saptamana viitoare facem workshopuri de briose, curry-uri, macaroons si alte chiolhanuri.