Eu – Weekend bun (3). La Cluj

Si weekendul care a trecut am reusit s-o fac lata foodie-style. Cu putin noroc, sper sa fie asa toate weekendurile de acum inainte, amin!

Initial, planurile erau sa trag o fuga rapida pe cea mai apropiata insula greceasca unde sa-mi infund matzu’ cu toate lighioanele marii, plus ceva bere Mythos. Da’ cum planurile din iarna nu se mai pupa cu cele din vara, schemele au fost regandite si recalibrate astfel:

1St Day

Vineri dimineata nu mi-a mai trebuit somn. M-am trezit la 5, am facut bagaje si la 7 si 12 minute eram in masina, in drum spre Cluj. De la Ploiesti (am luat-o pe directia Brasov-Sighisoara-Tg. Mures) a inceput o ploaie si asa a tinut-o tot drumul. Nu m-a deranjat, avand in vedere ca varianta caniculara pentru mine e un vis urat.

Pe drum am dat si peste vreo doua blocaje care mi-au stricat media orara, dar important e ca pe la pranz eram la Cluj. Acolo ne-a luat in primire Emil de la Foodie.ro, cea mai mi-nu-na-ta gazda cu care am avut de-a face ever (chestia care will totally backfire cand o sa incep sa-mi fac drumuri la Cluj tot mai des si mai des). Pentru ca stia cu cine are de-a face, nu doar ca a umplut un frigider cu bunatati, dar a facut si un traseu delicios prin carciumi.

Am inceput cu un pranz “light” de vreo 12 feluri de mancare indiana, la Indigo. Bun de-am ras toate farfuriile, de la tikka masala la vinaloo, pui cu alune caju, miel korma si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc.

Dupa un scurt moment de refacere, am luat-o de la capat la Ludwig Bavarian Bierhaus.

Dupa cum se intelege din titulatura, acolo s-au intamplat multiple beri, mostly Paulaner, da’ si niste covrigi bavarezi.

Ne-am mutat apoi intr-o alta carciuma, naiba stie unde era si cum o chema, acolo s-au intamplat alte beri, dar si niste shot-uri verzui in care sincer nu vreau sa stiu ce era :))

The Morning After

Ce-a urmat a doua zi a fost un breakfast of champions cu ibuprofen forte si suc proaspat de portocale.

Dupa ce-am cumparat si niste bilete la filmele de la TIFF, cat sa nu-mi fac procese de constiinta ca sar festivalul cu totul (ca doar era o vreme cand mergeam la TIFF si stateam de la inceput pana la sfarsit, cu o medie de 3 filme vizionate pe zi. mda, those were the days), am luat-o din loc cu masina. Si-am ajuns la barajul Somes-Tarnita.

Am mai urcat putin, pana la Mărişel. Umbla vorba ca acolo-s peisaje frumoase, dar cum noi ne-am nimerit intr-un nor, n-am stat sa pe holbam la brazi…

…si ne-am parcat rapid la Cabana Motilor. Una dintre cele mai frumoase cabane pe care le-am vazut (but then again, eu nu prea ajung pe la cabane…), amenajata dragutz si cu o atmosfera placuta. Clar, nu e vorba de o cabana de montaniarzi, ci una turistica.

Despre mancare pot sa zic ca e mai bine decat in alte locuri, insa nimic spectaculos daca esti in cautare de experiente culinare. Am inceput cu paine taraneasca, smantana de casa, muraturi si sirop (hai si-o bere, doua..)

Si am continuat cu un lunch of shame. Ciorba de burta :)) Nu mai mancasem de ani de zile si tare mi-a parut rau ca era foarte fada, de-a trebuit sa pompez in ea ardei iute la greu.

O musaca mai tarziu am plecat inapoi in Cluj.

La Cirese

Si fragi, ca sa fim exacti. Nu doar ca l-am abuzat pe Emil un weekend intreg, dar am mers si pe capul prietenilor lui. Spre exemplu in curtea Anei, pe care am vandalizat-o culegandu-i ciresele si fragii.

Si pentru ca intre timp a venit si seara, am avut un motiv numai bun sa ne mutam in alta carciuma. De data asta Club Italia, o trattorie relaxata, cu mancare buna-buna.

Cum ar fi: bruschette cu rosii si cu funghi porcini.

Lasagna
Linguini cu fructe de mare

Midii

Foccacia

Pe final

Duminica a fost punctul culminant al debandadei culinare. Eu am inceput cu-n pranz la Baracca, restaurantul meu preferat din Cluj, ba cam si din tara. Si asta inseamna ca am stat acolo vreo sase ore, am mancat vreo zece feluri, si a fost un vis. Dar despre asta intr-un episod urmator si separat ;)

Seara s-a sunat strangerea si m-am intalnit cu Emil Tamas si Adi Hadean la – ati ghicit! – o alta bodega. Ne-am adunat pe terasa la Napoli Centrale, dar cand am vazut ca ospatarii sunt hotarati sa ne aduca doar bauturi si n-au de gand sa ne ia si comanda, am luat-o din loc si ne-am oprit la Grataria.

Locul imi dadea din start mixed feelings – nu doar ca avea un afis dubios care te atentiona ca are cele mai mari coaste de porc din tara, dar era si pustiu inauntru. Dar noi am fost viteji si am comandat un burger
ceafa de porc

…si coaste. Care nu doar ca nu erau asa mari – erau, de fapt, trei bucati mici – dar erau manjite cu sos eros pista, adica nu si-au batut capul mai departe de a cumpara un borcan de iutzeala, iar cartofii erau congelati. Avand in vedere ca atunci cand eram mica abuzam de eros pista in lipsa de tabasco (nu erau prea multe variante pe vremea aia), m-am descurcat exemplar cu coastele ;)

Si ca sa ne indulcim seara, am incheiat-o tot la Baracca, cu tiramisu

…si tort bavaroise.

Urmatoarea zi, luni, am plecat din Cluj la 5 dimineata. La 11 eram acasa. Am dormit ca un porc, am zacut apoi in aceeasi maniera, si-am hotarat sa mananc de acum doar cirese :)))