Amintiri de pe o insula

In Skopelos am fost acum trei ani, n-am apucat sa scriu atunci mare lucru pe blog despre asta – probabil ca cele mai bune vacante sunt alea pe care le traiesti pe plaja, intr-o gradina cu maslini si langa o farfurie cu peste proaspat, nu cele care-ti lasa suficient timp pentru check in-uri si share-uri.

Ce-mi amintesc din vacanta e ca a fost una in care am plecat in miez de noapte, cu un portbagaj de prosecco si un prieten bun. Ne trezeam cand vroiam si impreuna mancam multi dovlecei prajiti, apoi el musaca, iar eu caracatita. Schimbam plajele pana o gaseam pe cea mai buna pentru lenevit, asa ca ziua mi-o petreceam la umbra, fie dormind, fie citind. Din cand in cand eram deranjata cu o bere rece, iar seara aveam un ritual care implica bubbly pe terasa. Cina o luam uneori intr-o gradina, sub un copac plin cu rodii.

Intr-o zi senina, puteam vedea muntii Olymp si Athos, iar trezirea mi-o dadea masina care aduce peste proaspat. Daca aveam noroc, se suprapune cu sirena ferry-boat-ului care ajunge in port turistii si cu clopotele bisericilor ortodoxe, si atunci ma trezeam buimaca si foarte confuza in ceea ce-mi priveste prioritatile – sa plec pe mare? sa cumper macrou? (poate chiar sa merg la biserica – cine stie ce au de mancare si acolo). Asa ca merita sa ma ridic din pat ca sa ajung la brutarie, sa cumper pestele ala, sa iau niste rosii, masline si miere si sa culeg oregano de pe marginea drumului.

Anyway, o sa las aici pozele astea de acum trei ani. Pentru ca e luni, pentru ca a inceput scoala, pentru ca e toamna, pentru ca le-am gasit aseara si m-am enervat putin si am zis ca poate reusesc sa spread the feeling. You’re welcome. Acum inapoi la munca