Cine a mai trecut pe aici poate isi aminteste ca am trambitat si cu alte ocazii ca restaurantul meu preferat e unul din Cluj, ca se cheama Baracca si ca are the most amazing things on the menu. De fiecare data cand ajung pe acolo, lucru care nu se intampla nici pe departe asa de des pe cat mi-as dori, invariabil comand piept de rata (medium-rare. mai mult rare. saignant sa zicem), (truth be told, in Romania n-am gasit pana acum unul care sa-mi placa la fel de mult ca cel de aici; de fiecare data cand ma incumet sa mai comand prin alte parti, se lasa cu o comanda super-explicita, in care povestesc chelnerului ca trebuie sa fie cu o crusta super-caramelizata si cu interior bloody-pink si juicy, dar in final se lasa cu mofturi, comenzi intoarse la bucatarie si suieraturi printre dinti de ambele parti). Deci piept de rata perfect, terina de foie gras. Astea doua neaparat-neaparat. Apoi whatever else looks good on the menu. Si cum, de fiecare data, everything looks good, se intampla niste mese pantagruelice. Pe motiv ca si asa ajungem foarte rar la Cluj, ne scuzam tot felul de dezmaturi.
Ultima vizita s-a intamplat in weekendul care a trecut, cand am ajuns la TIFF intr-o prea scurta fuga. Atunci am reusit sa mananc cvasi-civilizat, using forks and knives and everything. Dar ce vreau sa povestesc e de fapt ce mi s-a intamplat la final de aprilie, cand, sub pretextul unei piese de teatru la Sibiu, am reusit sa deviez traseul pana la Cluj, unde am avut parte de un pranz perfect, cand am trecut prin tot meniul care de curand avusese parte de un refresh. Perfect chiar si in conditiile in care nu mi s-a intamplat nici macar un strop de prosecco, not even a drop of red wine, pentru ca – guess what – cineva a zis ca o sa conduca pana inapoi la Bucuresti.
Cu ocazia asta am descoperit si un nou desert – sorbet de fructul pasiunii in crusta de ciocolata alba, cu sofran si crema de menta. A fost cel mai bun fel in care putea sa se termine masa – dulce-acrisor si racoritor, cu suficiente texturi cat sa nu ma plictisesc (poate ca multi o sa-mi pomeniti the famous tiramisu in borcan, but give it a rest si incercati chestia asta ;-)
Intre timp, aseara am stabilit si data urmatoarei vizite, asa ca pot sa stau linistita, stiu ca o sa se repete curand.
Terina de foie gras | tartar de ananas
Salata cu branza de capra | castravete | rucola | ridiche | pesmet cu negru de sepie
Mousse de foie gras | foi crocante | rodii
Tartar de vita | ou de prepelita | valeriana
Sashimi de ton rosu | mousse de wasabi | mango | avocado | castraveti
Piept de rata | crema de dovleac copt | fructul pasiunii | piersici caramelizate
Muschi de vita | spuma foie gras | pudra hribi
Cotlet Mangalita | piure de fasole rosie | tarhon
Crema ciocolata macarons
Tarta cu mere caramelizate | creme anglaise
Mousse de menta si lime | sfecla rosie | sirop lime | rodii
Sorbet de fructul pasiunii | crusta de ciocolata alba | sofran | bezea | crema menta
huuuuuuuuuuuuaaaaaaaaaaa!!
cristina tartarul de vita arata ff rau in poza :))) bine eu nu sunt fan nici a tartarului de oaie cu vita
era foarte bun in farfurie.
romgleza absolut ridicola
da si eu sant yopita dupa locul asta
Felicitari proprietarilor si chef-ului Baracca, intradevar merita primul loc intre putinele restaurante cu adevarat de haute gastronomie din Romania.