8 ani smart. Si un test drive

Nu ma refer la alegerile pe care le-am facut in aceasta perioada. As vrea, da’ nu e cazul. De data asta vorbesc despre masina care mi-a mutat fundu’ peste tot prin tara (si uneori si pe langa si pe dupa granite), cu care mi-am mutat casa dintr-un loc in altul, care mi-a carat ingredientele pentru sute de retete (poti citi meniul pe tapiterie) si care chiar daca are spoilerul pocnit, mie imi aduce aminte de road-tripul in Transilvania, nu de faptul ca ar trebui sa o duc in service.

Mi-am cumparat un smart forfour acum 8 ani din fix doua motive: era in buget si avea un plafon panoramic, transparent. De parca eu urma sa ma uit la cer in timp ce conduceam. Maybe I did not really think it through, but as it turns out, nu regret alegerea.

Masina, botezata de prieteni, undeva prin 2008, “Musemobil” pentru ca la vremea aia ascultam obositor de mult Muse, supranumita de Oana “Jeepu”, pentru ca reuseam sa inghesuim in ea tot ce aveam nevoie si pentru ca ne ducea oriunde, chiar si in zone mai off-road, si desemnata de niste oameni fara viziune drept “cocina aia”, reprezinta totusi una dintre cele mai lungi relatii din viata mea. And that means something!

All in all, am trait pana acum o frumoasa poveste de dragoste cu drame si nabadai, like in all good love stories.

Si nu ca ar fi ajuns la final, dar problema e ca saptamana trecuta am luat in teste noul smart forfour. Si spun “problema” pentru ca, oricat de loiala as fi, in primii doi kilometri pe care i-am facut cu noua masina am constat ca:

• se misca mai cu talent, n-a fost nevoie sa inchid aerul conditonat cand am vrut sa fac o depasire
• e mult mai manevrabila (ceea ce a fost o mare surpriza, pentru ca a mea oricum este foarte usor de condus, se strecura pe oriunde si incape peste tot)
• sistemul audio cu interfata AUX/USB, Bluetooth & co. e ceva ce-mi doresc in viata
• scaunele incalzite sunt ceva de care am nevoie in viata
• portbagajul a fost suficient de incapator cat sa-mi car la studio sacii de material de spaclu de care aveam nevoie
• bancheta din spate nu era ocupata de tot felul de cutii, pungi si ambalaje (da’ asta e ceva de care m-am ocupat rapid)
• concluzia la finalul testului a fost ca asta mica consuma chiar mai putin decat aia mica de acasa, ceea ce e effing amazing, pentru ca oricum nu cunosc pe nimeni care sa dea mai putini bani pe benzina decat mine
• concluzia #2 a fost ca modelul pe care l-am testat, cu insertii portocalii, se potrivea foarte bine atat cu culorile blogului, cat si parcat in fata studioului. just sayin’

Bottom line e ca, oricat incerc sa ma rationalizez ca nu am nevoie de o masina noua, testul asta nu m-a ajutat sa-mi pastrez convingerile. E prea tarziu pentru scrisoarea aia catre Mos Craciun?

__________

Ca sa faca lucrurile mai interesante, smart m-a provocat la un quest prin oras. Masinacu care urma sa fac test drive-ul a fost ascunsa de Edi – The Fashion Jumper, iar ca sa o pot gasi am primit trei indicii:

Am gasit masina parcata la Romana (deci banuiesc ca acolo ar fi coborat Cezar), in fata restaurantului The Harbour (port, get it? :-)).

Dupa ce am luat-o la ture a venit randul meu sa ascund masina, pentru urmatoarele conducatoare – Diana si Alina de la Fabulous Muses. O sa vedeti la ele cum s-au descurcat :-)