The late afternoon sky bloomed for a moment like the blue honey of the Mediterranean.
Au trecut 18 zile de cand m-am intors din Cipru. Asta inseamna 18 zile in care eu am tanjit dupa o vacanta din aia in care te tarai dintr-o taverna-n alta, in care te saturi de fructe de mare (if possible, nu mi s-a intamplat inca), in care stai la umbra si termini de citit toate cartile pe care le-ai cumparat de-a lungului anului si care te asteapta nerasfoite in teancuri rusinoase, in care uiti de in zare si iti speli creierul si retina cu valuri turcoaz. Adica fix ca-n poza de mai sus.
Am stat in Cipru doar un weekend prelungit si asta e ca si cum ai da unui om flamand doar o singura lingura de mancare. M-am intors rascolita de dorul unei vacante linistite, in care singurul task pe to do list e sa stai degeaba si singurul requierment e fii lenes. I think I could be good at it. Great even.
Am plecat in Cipru cu
Paravion.ro and that was a 1st for me. De cel putin zece ani n-am mai avut de-a face cu o agentie de turism, eu fiind more of a DIY kinda’ gal. Dar cat de bine a fost sa aiba altcineva grija de tine, de biletele de avion, de
hotel, sa-ti aleaga
tavernele, sa-ti recomande ce e mai bun din meniu, sa te duca la o
plaja perfecta pentru kite-surfing si paddle up si sa se asigure ca toate mesele se sfarsesc cu pepene rosu. Aww, the life.
Asa ca planul la intoarcerea din Cipru a fost… sa ma intorc in Cipru. Speranta mea este sa gasesc niste zile (mai multe) in septembrie, strecurate cumva printre concertele de la Festivalul Enescu (ce ne mai place arta, chiar si cultura, of of, drame de ateneu), in care sa imi pun in practica planul cu statul degeaba. E fantezia suprema de vara asta. Let the countdown begin.
Pana atunci, o sa rememorez povestile din weekendul impartit intre Larnaca si Limassol. I’ll keep you posted.
