Update de pe santier
Doua luni mai tarziu de la ultima dare de seama pe subiect, pot sa va povestesc din nou despre studio*. Poate ati mai vazut glimpses, bits & pieces pe Facebook si Instagram (stranse sub hashtagul #MaziliqueStudio, nu din alt motiv decat ca sa le pot regasi eu mai usor), dar povestea din spatele lor e a bit (ok, a lot) of an emotional rollercoaster ride.
De cand am inceput santierul si pana acum am invatat sa citesc proiectele, sa fac diferenta intre semnele care marcheaza spoturi pe tavan si cele de sifoane de scurgere din pardoseala (the hard way – cand am ajuns intr-o dimineata la spatiu si am vazut trei gauri care faceau legatura intre in baie si… umm… subsol!), mi-am imbogatit vocabularul (drișcuire, freton, elevatie). Dar toate astea s-au intamplat undeva intre atacuri de panica si din cand in cand muci si/sau nervi.
Prima luna a fost cea mai grea. A fost o curba de invatare foarte abrupta, care mi-a adus aminte de prima mea ora de inot, undeva pe la 10 ani, cand instructorul m-a obligat sa sar in bazinul de sarituri, adanc de 4,5 metri, eu fiind ferm convinsa ca o sa ma inec.
Pana in noiembrie, singurele mele experiente legate de constructii au fost camera de camin si cele doua apartamente inchiriate pe care m-am incapatanat sa le varuiesc singura (cu niste rezultate care m-am facut sa-mi promit, de fiecare data, ca n-o sa mai fac asta niciodata. din pacate am o memorie foarte selectiva). Prin urmare, m-am trezit responsabila cu un proiect la care nu doar ca nu ma pricepeam, dar din care nici nu intelegeam mai nimic. Singurele indicatii pe care puteam sa le dau echipelor erau: “Vreau sa iasa foarte frumos” (da, sunt si teribil de elocventa). Daca vreodata vrei sa te simti spectaculos de incapabil si de incompetent, asta e reteta de urmat. Dar, cum spuneam, pe parcurs am invatat. Astea ar fi cateva chestii:
1/ Nu-ti pune ceasul sa sune – sansele sunt ca in fiecare zi sa ai un wake up call cu urmatorul intro: “Domnisoara Cristina, avem o problema, puteti ajunge aici?”
2/ Nu estima/calcula niciodata bugete noaptea. Nu doar ca o sa le faci gresit, da’ oricum ies (prea) mari si n-o sa mai dormi dupa aia.
3/ Cea mai buna solutie nu e niciodata prima oferita/gasita.
4/ Intotdeauna cealalta echipa e de vina – instalatorii n-au putut lucra din cauza zugravilor, zugravii n-au putut face peretii pentru ca n-au terminat electricienii, cei cu pardoseala nu se pot apuca de treaba pana nu termina zugravii, iar zugravii nu vor sa se apuce de treaba pentru ca le strica peretii cei cu pardoseala. Asa se pot pierde cu succes trei saptamani.
5/ Master the art of the absurd, pentru ca vei auzi urmatorele discursuri schizoide: “Vopseaua asta nu e buna. Uitati ce bine a iesit vopseaua. Avem nevoie de adeziv. V-am spus ca ne trebuie masa de spaclu. Trebuie sa luam folie sa protejam peretii. Da’ ce, vreti sa intindem folie pe pereti?”. Ce, nu are niciun sens? Welcome to my new life.
Ar mai fi niste situatii, dar includ un limbaj neadecvat, ce nu poate fi reprodus (yup, that bad).
Ce pot sa spun insa e ca acum treaba sta asa: toti peretii din gips-carton care au trebuit construiti sunt acum pe pozitii si aproape toate suprafetele din spatiu au capatat o frumoasa culoare de alb-murdar gri-deschis. Saptamana asta ne-am apucat sa lucram la pardoseala (fix odata cu gerul, ca sa se usuce greu si sa dureze si mai mult), iar undeva in viitorul apropiat pot vedea si un final pentru lucrarile de amenajare.
Deocamdata nu as putea sa va spun cum o sa arate studioul, chiar si cu toate planurile si moodboard-urile pe care le facem, spatiul pare ca are a life of its own, si se schimba de la o zi la alta. Cred ca in final va fi o surpriza chiar si pentru mine. Dar am facut cateva alegeri, am comandat o parte din mobilier, asa ca poate saptamana viitoare pot sa va arat si ceva concret. Keep you posted.
__________
* – cea mai frecventa intrebare pe care am primit-o in ultimele luni e: “Ce o sa faci acolo?” (adica la studio). Am scris cateva ceva aici, dar se pare ca am batut campii destul de incoerent (n-ar fi prima data). Nu o sa fie restaurant si nici n-o sa ma mut acolo (cele doua cele mai frecvente banuieli). I-am spus “studio” pentru ca n-am stiut cum sa definesc mai bine un spatiu care va fi birou, bucatarie, loc de evenimente, workshopuri si alte destrabalari. Va fi extensia offline pentru Mazilique.ro si mai departe o sa mai vedem. Cum spuneam, se schimba de la o zi la alta, dar e foarte exciting sa parcurg tot traseul asta, chiar daca nu stiu unde o sa ajung.
D-abia astept sa vad poze! La momentul acesta pare extrem de incitant! :)
Foarte interesanta experienta. Cred ca va iesi foarte frumos. Felicitari de pe-acum !
Daca o sa mai imi vina cheful sa zugravesc, o sa citesc asta si o sa imi treaca :) Totusi abia astept sa vad cum o sa iasa.
A life of ITS own..
yes, true dat, my typo
Totally off topic, but I think you might enjoy the good news: http://www.zf.ro/zf-24/h-m-pregateste-lansarea-unui-nou-brand-de-fashion-in-romania-15002940
hellz yeah! <3
dincolo de muci și elevație, ..workshopuri??!! hell to the yeah!
OMG, te inteleg perfect, eu sunt in acelasi stadiu cu casa, si pe deasupra mai si locuiesc acolo!!! (Tot “gri-deschis” facem si noi peretii :p) Tot timpul imi spun ca it needs to get worse before it gets better. Hang in there, and keep picturing the end result, ca sa nu o iei razna (si mai mult.. Vorbesc pentru mine acum, but seriously..)!