Vedere din vacanta

Sunt in vacanta. Sau cel putin asa scrie in calendarul meu si asa se explica si de ce sunt intr-o gradina la ora 8 dimineata. Mintea mea inca nu e aici, dar o astept sa vina, cred ca i-ar placea.

Am plecat joi din Bucuresti si, dupa o escala la Cluj, sambata am inceput sa iau la rand satele sasesti care-mi plac atat de mult.

De ieri m-am mutat intr-o casa in care o sa si raman o vreme. E mare – prea mare doar pentru mine –, asa ca mi-am ales cea mai luminoasa camera si stau aici, cu valiza aruncata intr-un colt si cu un vraf de carti pe scaunul care-mi tine loc de noptiera. (Ca de obicei, m-am supraestimat cand am ales sa iau dupa mine toate volumele astea). Am un pat din lemn nelacuit, asternuturi de panza alba, tavanul e facut din grinzi de lemn, iar pe jos e o dusumea denivelata, pe care daca calc in anumite locuri tremura geamurile de la ferestre (sau e posibil sa fi mancat prea mult hencleş, whatever). Langa pat e o soba frumoasa, cu teracota pictata in alb si albastru, la care as putea sa stau si sa ma uit pana duminica.

Timpul trece ciudat aici. Se dilata si sa comprima dupa un ritm pe care nu-l pot intui, asa ca deseori ma trezesc ca e maine. A doua zi.

Numai si numai dupa ce m-am asigurat ca am dormit cat am putut de mult, ma ridic din pat si ies in gradina. Aici ma loveste mirosul copilariei – struguri negri, parfumati, cu coaja groasa. Culeg cateva nuci de pe jos si le sparg in pumn. Ma asez la umbra si citesc cateva pagini. Dar mai bine ar fi sa adorm la loc.

//

Pana saptamana viitoare nu mai deschid laptopul. Vederile din vacanta mea la tara le trimit aici. Gata, ma duc sa dorm, sa mananc, sa citesc, sa sa ma culc la loc si sa repet asta pana ce-o sa pot s-o iau de la capat.