Prima zi de santier

Remember prima postare, in care spuneam ca daca e ceva ce stiu despre constructii si amenajari, e ca deadline-urile sunt ceva destul de relativ? Santierul a inceput azi dimineata, cu o intarziere de 26 de zile. Asa se intampla cand pleci in Sicilia sa iti umpli farfuria cu caracatita, paharul cu Nero d’Avola si/sau prosecco, si valiza cu pasta de fistic (din fericire aia a venit la borcan, nu direct intre camasi). Eh, sunt si astea un soi de prioritati.

Practic n-am mare lucru de zis, pentru ca azi doar am demolat o bucata de tavan, dar am tinut sa marchez momentul – ultima noapte fara panic attacks and cold sweats, prima zi de santier. Nu pot decat sa sper ca toata agitatia asta o sa insemne ca slabesc si eu doua-trei kilograme, si nu ca ma apuc de stress eating :-))

Va las cu o schita care mie mi-e foarte draga – prima pe care a desenat-o Eliza Yokina, the amazing architect from  SYAA, dupa ce i-am povestit ce vreau sa se intample la studio.