Neadevarul despre Cristina Mazilu
Pentru ca in ultima vreme am primit niste intrebari neasteptate, am zis sa share with the group, pe modelul invatat de la si consacrat de Titica, ca poate tufe pe cineva grija. (Actually nu cred ca e nimeni in pericol sa moara de atata preocupare, da’ mi-a fost lene sa scriu o reteta.) So here it goes:
Nu ma cheama Manuela
Eu si cu Titica, avand amandoua (la un loc) attention span-ul unei gold fish, nu reusim sa ne zicem pe numele pe care ni le-au ales cu atata atentie mamele noastre. Asa ca atunci cand nu ne strigam co**e si alte delicateturi rafinate, avem o lista de alte nomenclaturi cu care ne apelam. Si fiecare cu cate o poveste (chiar daca acum sunt atat de multe ca niciuna dintre noi nu le mai stie).
- Manuela (probabil cel mai des folosit) pentru ca at some point ni s-a intamplat sa facem karaoke in masina pe piesa lu’ Julio Iglesias. Nu pentru ca ne-ar placea – departe de noi (se stie ca ascultam numa’ Wagner) –, ci pentru ca noi in masina cantam orice. ORICE.
- Esmeralda pentru ca la un moment dat am avut acest boyfriend columbian si de acolo mi s-au tras toate numele de actrite de telenovela pe care Titica si le-a putut aminti (de fapt, numele meu complet este Esmeralda Manuela Margarita del Sol).
- Florentina pentru ca inainte ca Florentina Magiun sa fie personaj de short stories pe Chicineta.ro, ea era asistenta noastra imaginara care dadea mailuri la hoteluri sa ne faca rezervari de camere. Don’t ask.
- Pruna (cu variatiunile Prunela, respetiv Pruñella dupa my South American affair) pentru ca Titica inventeaza tot felul de nume cand ii e foame
- Nutica – pentru ca am inceput sa-i spunem asa prietenei noastre Elena (din motive diminutive evidente), chestie care apoi s-a transferat la toata lumea, si asa toti cunoscutii nostri s-au molipsit si au inceput sa-i cheme Nutica. Patesti.
- Balonaș – asta I swear to god ca nu stiu de unde mi s-a tras (nu de la the obvious, pentru ca I was at my skinniest cand a inceput Titica sa-mi spuna asa)
Anyway, ati prins idea – nu ma cheama Manuela, ba mai mult – chiar nu mai am niciun alt nume in afara de Cristina (and btw, nu-mi spuneti niciodata “Cris” unless vreti sa experimentati o tigaie de fonta incinsa peste ceafa).
Nu sunt co-owner la Simbio
Intamplarea a facut ca de cand prietenele mele Dana si Iulia (adevaratele-owenere-de-la-Simbio) au redeschis restaurantul pe Strada Negustori 26, in ianuarie 2015, si pana cand eu am deschis eu studioul, in martie 2016, am stat mai mult in carciuma lor decat in redactie. Pentru ca acolo era mai luminos si mai frumos si pentru ca daca am laptop si wifi, pot munci de oriunde. Si pentru ca am stat suficient de mult acolo, lumea a inceput sa creada ca am o treaba cu carciuma, alta decat sa le mananc burgerii. Da’ e ok, in ultima jumtate de an n-am mai reusit sa ajung asa de des pe acolo, pentru ca am stat la biroul meu-bucatarie-studio, acum la fel de luminos ca Simbio, in schimb Cookie (Ana Naie) de la Easy Peasy lucreaza mai tot timpul de acolo asa ca au inceput sa-i iasa si ei vorbe. Acum ea e owner la Simbio. Bwahahahaha, esti leapsa!
Nu sunt chef
N-am lucrat niciodata intr-o bucatarie profesionala. Am o diploma de calificare, din toamna lui 2010, cand m-am gandit eu ca ar fi fun sa fac o scoala de bucatari, si de care fac misto prietenii mei de fiecare data cand o vad (probabil si pentru ca e singura diploma pe care scrie ca am luat nota 10 la examen). Dar in afara de cateva evenimente singulare, in care am mai incercat sa invat prin vreo bucatarie de restaurant cate ceva de la altii mai pricepuri decat mine, eu sunt doar un home cook entuziasmat care din cand in cand se da in stamba.
Nu am pijamale cu rate
Si asta mi s-a tras tot de la Titica. Mai exact, de aici. Si mai exact, de la un road trip pe coasta Amalfitana, cand eu purtam niste rochii lungi, iar aia blonda a spus tuturor ca sub ele am pantaloni de pijama cu rate. Inca astept sa primesc una de ziua mea, promit ca o s-o port in vacante, pentru ca this is what I do.
Mazilique Studio nu e restaurant
Distractia maxima la studio nu e atunci cand suna cineva pe fix si vrea o rezervare de trei persoane la ora 18:00, sau cand primim un mesaj pe Facebook care ne intreaba daca azi avem deschis. Nope. E atunci cand eu stau si frec menta prin studio (efectiv frec menta) si cineva intra si cand ajunge sus (trebuie sa urci un rand de scari ca sa ajungi in studio) e super confuz pentru ca eu stau pe canapea cu picioarele pe pereti in timp ce ma intreb care e sensul vietii (sau ce urmeaza sa mananc later that day). Si atunci ii trimit la Simbio (unde, nu-i asa, am un interes pentru ca sunt co-owner) (NU!) (am glumit, ffs!).
Nu stiu sa va zic clar ce e studioul, da’ pe cuvant ca nu e carciuma, bistro, restaurant sau cum s-o mai zice. E in primul rand biroul meu, bucataria de teste pentru tot ce se intampla pe Mazilique, locul unde am imprimanta si cele ‘enshpe sute de farfurii, unde fac poze si mese cu prietenii si uneori evenimente, iar alteori (adica in curand) ceva workshop-uri (mult spus, eu n-am ce sa va invat, da’ pot sa va dau de baut in timp ce discutam despre ce-misto-e-sa-gatesti-,da’-nu-mai-bine-iti-mai-torn-eu-un-pahar?).
Anyway.
Retetele de pe blog sunt facute de altcineva. Si pozate de alt-altcineva
Ei bine, nu. Sunt convinsa ca daca era sa aleg pe altu’ sa-mi faca treaba gaseam totusi pe cineva care sa se produca mai cu talent si mai cu chef decat ce vedeti voi in fiecare zi saptamana pe aici.
//
Voi ce barfetturi ati mai auzit lately? :-))
Foto deschidere – Mihai Bumbu pentru Celsius Magazine
scos trei coaste ca sa pari mai slaba. si apoi le-ai gatit si…mnooo, asta am auzit…
ahahahahaha. deci practic sunt mai slaba pe o parte? asa se poarta acum, asimetric? awesomesauce!
You are gorgeous in ze picture!
Cand are o zi libera persoana care iti gateste, poti sa o trimiti la mine. Mancarea nu va fi pentru mine, ci pentru o prietena *whistle*
*cough*
:-))
Eu tot chef iti zic. Hai, te rog, fii chef!
pot sa fac chef
Doamniii, mai Mazi! Pe langa faptul ca citesc cu asa o placere nebuna tot ce scrii tu pe aici, atat de nebuna incat imi cedez randul la solar (faceti ce zice popa, nu ce face popa) ca sa mai stau pe canapea sa termin articolul tau, voiam sa iti spun ca arati minunat. La modul ca ma uit la pozele tale si-mi zic “ce frumoasa-i fata asta, si mai stie si sa gateasca!”. *invidie*
*blushing*
(da’ rau de tot!)
Abia astept sa vad ce workshopuri vor fi. Pe cand?
pe cand se mobilizeaza sefa la lenesi :p
Pentru cei care nu-ti sunt prieteni si nu-i cunosti dar te indragesc tare tare cum facem sa primim si noi o farfurie la masa din studio? :D
pai ori fac un open day (chestie pe care tot vreau sa o fac din toamna), ori (si) incep din toamna ‘workshop’-urile sub o forma sau alta (de ebrietate :-))
either way, voi anunta pe blog si facebook. stay tuned!
mai copil astia te-au facut mai misto decat a reusit mama si decat te vede taica-tau, iar cu scrisul vad ca te descurci; in rest si aproape tot timpul: be happy
crosetez la asta :-)
Pai e perfect normal ca la felul cum arati, gandesti, esti, lumea sa fabuleze pe subiectul persoanei tale. Cui ii pasa? esti cool, ai o personalitate fascinanta, lucru pe care orice persoana cu sezlong la cap il considera mai important decat orice. Ca veni vorba, vreau si eu o rezervare la studiou :P si cand aveati bilele la concert la Dublin sa se mai repete dom’ne, sa va invit si eu la o cafea (cu Baileys, sau alte alea) ori la vreun restaurant cu stelute din alea cu acelasi nume cu rotile de camioane, zau.
eh, da’ acum sa nu va imaginati ca m-am luat prea in serios cu postarea asta. m-am amuzat si eu putin din postura de manuela-esmeralda :-)
(revin cu biletele la concert :-))
te rooog mult scoate englezismele din text! Nu te fac sa pari mai desteapta!
In rest, totul ok.
daca voiam sa par mai desteapta, nu-mi faceam blog, ca uite – ma dau de gol singura
Are si blonda un certaert d’asta de englezisme. Sau certareata…whatever. Da’ nu mai bine meret voi la blocu’ vostru?
Ai chef, n-ai chef, tot chef la Simbio ramai :))) On a different note: OMG!!! Cum e poza! <3
Mă întreb ce anume ai auzit de te-ai decis să explici câteva lucruri :).
Deci tu și Titica cântați în mașină, “orice”. Dar când gătești ceva, cânți sau fredonezi?
Din ce văd lumea se cam invită la tine în studio, pe bună dreptate pe undeva. Dar întrebarea este pe cine ai vrea să inviți TU? Dacă ai putea invita pe oricine, pe cine ai invita?
n-am auzit nimic, dar sunt sigura ca exista si barfetturi mai cu carnita (or so I would hope :-)))))
cand gatesc nu cant si nici nu fredonez
si l-as chema pe anthony bourdain, pare ca ar fi simpatic la spritz
“and btw, nu-mi spuneti niciodata “Cris” unless vreti sa experimentati o tigaie de fonta incinsa peste ceafa” – cand mi-am tuns chica scurt de tot, in seara aceeea ma tot perpeleam ca de ce, in sensul de imi place, dar ce m-o fi apucat. Acum inteleg pentru ce ma pregateam, cred ca eram departe de tine ultima oara cand ne-am vazut, ceafa era dezbracata si se pare ca in asteptare, sa stii!
ei nah, nu cred! :-)))
also – vreu sa vad poze!
Esti minunata, efervescenta, te urmaresc cu mare placere! abia astept sa mai postezi cate o reteta sa ii uimesc pe ai mei cu cate ceva bunnnn… spui ca in vacanta obisnuiesti sa mananci mult si totusi…ai o forma de invidiat! ne dezvalui secretul tau? ai vreo reteta speciala si la capitolul asta? :)
nu mai plec in vacante.
glumesc. nu sunt chiar asa in forma – ma ingras usor, iar chestia asta cu “sa fii atent la ce mananci” ma scoate din minti, plus ca moderatia nu e o chestie pe care sa-mi placa s-o practic. in ultimii ani am incercat sa fiu mai constienta de alegerile pe care le fac si de obiceiurile alimentare pe care mi le formez, dar nu pot sa spun ca mi-a iesit de fiecare data. anu’ asta am avut noroc cu santierul, ca am mai dat jos cateva kilograme, dar sunt in proces de recuperare :-))
Asta e autobarfa? Si… cand dai si tu de baut? Gatesc eu!