Best of Zillertal
de Cristina
Ieri, atat eu si cat cainele, ne-am trezit bucuroase. Una dintre noi pentru ca in curte era zapada si putea sa faca tumbe si sarituri de caprita dupa pofta inimii…
… alta pentru ca era zapada in tara, ceea ce insemna ca teoretic putea sa se urce in masina si sa se mai opreasca abia cand a parcat la poalele partiei. Practic insa, asta este absolut imposibil pentru ca:
1/ saptamana de inainte de Craciun este fix cea mai aglomerata din an – pe blog, la studio (plus in oras, la piata, la mall, la brutarie – oriunde te-ai duce)
2/ evident ca nu mi-am schimbat cauciucurile cu unele de iarna
3/ trebuie sa-mi iau costum nou de ski
Asa ca m-am regrupat spre niste activitati mai locale – o vizita la studio, o filmare, o sticla de prosecco aproape la fel de rece ca berea de la apres-ski (/sigh!). In schimb, nu m-am putut abtine sa nu-mi amintesc de ultima tura de partie de anul asta – a fost una dintre cele mai misto care mi s-au intamplat pana acum. Asta pentru ca vreo sase ani dospesc aceasta fantezie un pic extravaganta – vreau sa merg intr-o vacanta la ski, iar de acolo sa plec direct intr-una pe plaja. Ei bine, schema asta, la scara mai mica (adica nu am fost plecata vreo trei saptamani-o luna, cum poate visam eu), mi s-a intamplat in aprilie, cand am ajuns pentru prima data în Erste Ferienregion Zillertal – aka Best of Zillertal.
Numele ăsta fancy desemnează de fapt o zonă ce cuprinde 12 orășele/ sătuce ce se află chiar la intrarea pe valea Zillertal. E locul în care valea e cea mai largă și, astfel, adună cele mai multe ore de soare din regiune, făcând-o un loc perfect atât pentru vacanțele de iarnă, cât și pentru cele de vară.
Am aterizat la Innsbruck și o oră mai târziu eram în stațiune – Uderns, pe numele ei, între localitățile Fügen și Ried. În curtea hotelului Wöscherhof, piscina și șezlongurile erau pregătite. Și nu era vorba de o băltuță încălzită ca la Aqua-Dome de lângă Soelden – afară erau vreo 23 de grade și vremea era per-fec-ta. Așa că mi-am continuat ziua cu o tură de bicicletă, cât să văd despre ce e vorba prin zonă.
View this post on Instagram
Sunt peste 1400 de kilometri de trasee de hiking și peste 1200 de bicicletă, așa că dacă vreuna dintre cele două te pasionează – Zillertal stă cam bine la capitolul ăsta. Chiar și pentru o lenesă ca mine, situația a fost prea irezistibilă ca să nu mă plimb câteva ore pe dealurile din zonă. Bineînțeles, pentru mountain bikers există tot felul de variante mult mai complexe, iar pentru racing bikers există ceea ce se numește Zillertal High Alpine Road. Ba mai mult, există și varianta de E-Bike dacă chiar nu vrei să work up a sweat. Cu toate că, în acest caz, nu înțeleg de ce nu te-ai duce direct la Erlebnistherme Zillertal, un spa termal din Fügen, cu piscine cu apă sărată, saună, masaj, restaurant, zone de relaxare și altele din același registru.
De asemenea, în această plimbare cu bicicleta am descoperit că zona e plină de terenuri de golf, așa că și asta mai era o variantă.
În schimb highlight-ul meu a fost, desigur, pârtia de ski. Mai ales în această combinație oximoronică cu vremea de piscină care era la poalele muntelui.
View this post on Instagram
Și când spuneam mai sus pârtia de ski, de fapt mă refeream la vreo 120 kilometri de piste de ski, 70 pentru cross-country (cine e interesat, eu încă nu înțeleg conceptul ăsta până la capăt :-/) (da’ așa am zis și despre snow-shoeing până am încercat acum vreo 6 ani, deci mai e speranță), pârtii cu nocturnă în Hochzillertal și peste 40 de de instalații pe cablu și ski-lifts.
Dacă îți iei Zillertaler Superskipass ai acces la toate pârtiile din Fügen-Kaltenbach, adică peste 500 de kilometri care se întind pe valea Zillertal, și poate fi valabil oricât între 2 si 21 de zile.
Astfel, după un combo de piscină și bicicletă, a doua zi m-am simțit pregătită să-mi pun clăparii și ceea ce este probabil cea mai potrivită mască de ski pentru o fată care-și uitase rujul acasă.
View this post on Instagram
N-o să pun acum niciun filmuleț cu mine încercând (și eșuând) diverse scheme pe skiuri – imi pierd orice credibilitate. Mai bine mă rezum la chestiile la care chiar mă pricep – să comand tot meniul când ajung la cabană:
Pentru că la asta se pare că-s cea mai talentată. Cu toate că, în interviul acordat Alexandrei Bolba de la A List Magazine, poate am încercat să las altă impresie :))
Cabana Kristalhütte, unde mi s-a întâmplat atât interviul, cât și cel mai recent kaiserschmarrn, e la o altitudine de la 2.147m, în mijlocul domeniului schiabil, unde în weekenduri ai șanse să prinzi brunch-uri cu jazz și niște super-petreceri.
//
Acestea fiind zise, sper că v-am făcut poftă de vizitat Erste Ferienregion Zillertal, și mai ales de Austria. Eu una am rămas de astă primăvara cu valiza în care e echipamentul pregătită. Că nu știi niciodată. Vă doresc pârtii proaspăt arate cu ratracul.
:-) Nu iti spun atunci ca ieri am revenit de la Hintertux, unde am stat 6 zile intr-o cabana de vreo 350 de ani, pe vreme de vis, cu zapada proaspat ninsa saptamana trecuta. Ca este cea ma aglomerata saptamana din an!
Sa ai sarbatori de vis si anul viitor sa iti isa vacanta aceea speciala! Ho Ho Ho!