Another bite in the dust
05 Jun 2006, Cristina Mazilu
Mi-am incheiat saptamana cu un panic attack, pentru un deznodamant perfect predictibil si justificat. Niciodata, dar niciodata, nu m-am simtit atat de sufocata de frica amestecata cu nesiguranta, cum nici nu m-am mai gasit pana acum in situatia sa nu stiu daca ma voi putea descurca.
And then, reaching for a healping hand, I’ve go slamed to the ground.
Incearca sa iti imaginezi cum o sa privesti lururile peste un an. Pe mine mereu ma ajuta sa imi dau seama care sunt chestiunile grave si care cele mai putin grave. Si oricum, tragedii sunt numai boala incurabila si moartea prematura si brusca.
Asa am patit eu anul trecut, de mai multe ori. Si cumva, nu stiu cum, am trecut. Ia-le pe rand si la un moment dat o sa te trezesti ca gata, problemele s-au terminat :)
Incearca sa te gandesti cum o sa te uiti inapoi, atunci cand toate astea vor fi trecut. Cand o sa fii pe plaja la mare, cu berea in mana… Si apoi… gandeste-te la primul deadline pentru M&A, la primele saptamani, cat de panicata si stressata erai, si cum au trecut si alea… O sa treaca si asta, or sa vina altele…
so I’ll try… oricum nu am any other choice :p