Una musica brutal
21 Jun 2006, Cristina Mazilu
In total zece oameni pe scena. Muzica o stiam si era cea care imi placea. Probabil ca nu au reusit sa-mi transmita cine stie ce emotii pentru ca locul lor nu era la Sala Palatului.
Ce mi-a atras atentia poate cel mai mult au fost proiectiile video. Viteza era redata in slow-motion si furia parca era imblanzita. Tango evreywhere. Mazi very tired. Empty too. Sleep for now.
To be continued with Depeche…
nu ai unde. pacat
True, nu era locul lor acolo. dar unde sa-i aduci? Bucurestiul duce o lipsa acuta de locuri “ok”