Tarta cu rubarba

22 May 2009, Cristina Mazilu

Pentru cine nu stie ce-i rubarba – no panic, nici eu nu eram prea informata pana ieri. Rubarba sau reventul e un fel de leguma care are niste tije lungi si rosiatice si-n capat frunze ca de brusture. Eu, in ignoranta mea (it’s bliss, yes) am auzit prima data de rubarba prin 2007, cand s-a organizat la Bucuresti primul targ de slow food, cel al Taranului Roman, unde se gasea gem de rubarba. Eh, si atat a trebuit ca rubarba sa intre brusc in circuitul urbano-trendy-coolistic al mancarurilor. Eu zic totusi sa nu exageram – rubarba e acra cu spume (rosii, ofc). Dar asta am aflat eu de-abia acum, cand Ioana, la insistentele mele curioase, mi-a adus rubarba de la Brasov (in Bucuresti nu prea se gaseste). Dupa ce m-am convins ca ti se face gura punga, am spus sa-i anihilez toate proprietatile antioxidante, antibacateriene, tonice samd intr-o tarta dulce. Ha! Gotcha.

Asa ca, pana sa fac aluatul de tarta, am taiat tulpinile in cubulete, intr-un vas termorezistent le-am amestecat cu zahar, din ochi (sa fi fost vreo 150 de grame), am stors si-o lamaie peste, am acoperit cu folie de aluminiu, si 30 de minute au stat la cuptor,…
…timp in care eu am facut aluatul. Basically, a fost ca cel folosit la placinta cu mere, dar cantitatile injumatatite – juma’ de pachet de unt, amestecat cu zahar si cu-n ou, dupa care cu faina. Sa zicem o cana (175 grame?). Bagat apoi un pic la rece si intins direct in tava pentru tarta, pe care o mânjisem cu unt. Asta pentru ca eu am ajuns la nivelul in care am impresia ca-s asa o meseriasa incat ma pot lipsi de chestii ca sucitorul.. in curand o sa pot sa coc placintele doar cu puterea mintii! Hehe. Not.Dar iata ca am reusit si asta, asa… din poignée. Dupa ce am inţepat-o cu furculita, am bagat-o vreo 20 de minute la cuptor, pana s-a facut aurie.Timp in care am scos rubarba care se facuse considerabil mai prietenoasa – moale si dulcisoara – si am pus-o la scurs (zeama pe care o lasa am pastrat-o). Oook. Deci am ajuns in momentul magic in care atat aluatul de tarta, cat si rubarba erau pregatite. Am luat tarta, am pus rubarba. Simplu. Dar in loc sa ma opresc aici, am zis sa make things intresting.. and so I did (acum rezultatul e interpretabil).

Let me stop you right there, înainte sa va uitati la pozele de mai jos si sa credeti ca am pus carne tocata peste. Ceea ce am incercat eu a fost altceva: am luat cealalta jumatate de pachet de unt din frigider, l-am taiat cubulete, si l-am dat prin 150 de grame de faina, pana s-au facut un fel de firmituri. Pe care – atentie, lovitura de gratie – le-am amestecat cu 100 de grame de zahar muscovado (adica mai nerafinat, mai sticky si very dark brown). Dupa care am intins peste rubarba, ca sa fiu sigura ca nu are nicio sansa sa-mi acreasca seara.10 minute petrecute in cuptor mai tarziu, am pus si niste fulgi de migdale peste. Inca un pic pentru rumenit si tarta a fost gata. Impartita cu contrabandistii Ioana si George – furnizorii mei de rubarba -, tarta a avut parte de mixed reviews. Toti am cazut de acord ca e buna, dar: mie nu mi-a placut deloc (da’ deloc) topingul cu zahar si unt, Ioana a zis ca-i ok, iar George totally loved it. Nu stiu ce sa inteleg din asta :)

La a patra felie insa, am revenit asupra deciziei si am spus ca daca toppingul era intr-un strat mai subtire, ar fi fost mai bine.Acestea fiind zise, eu zic ca esential e ca s-a mancat :))

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (18)
  1. George says:

    tocmai am mancat ultima felie de placinta. de-li-cioa-sa!!!

    si iti zic eu, daca nu avea chestia aia pe deasupra, nu ar fi fost la fel de buna…

  2. Mazilique says:

    de-li-cioa-sa… i like how that sounds. say iy agai :))

  3. Ioana says:

    zice de-li-cioa-sa pt ca a mancat o felie care a stat la frigider vreo 20 de ore – si s-a facut mai buna (si mai buna, in cazul lui George), pt ca pasta aia de deasupra chiar s-a transformat in crumble, asa cum trebuia

  4. Monica says:

    ei, si acum ca am luat nota ca ati mancat pe saturate*(sa va fie de bine!), ca transilvaneanca amatoare de rabarbara ce ma stiu, va spun doar: atentie, pe la noi se mai folosea ceaiul *(fiert bine, deci tot cu antioxidantii si vitaminele dati naibii) ca laxativ.
    reactii?

  5. Mazilique says:

    @monica – heh. so far. so good :p

  6. hmm… arata ca o tarta cu tocanita:)))

  7. Mazilique says:

    bah, te suspectez ca n-ai citit si textul :))) it’s sugar and butter. you like that!!
    mda, stiu ca arata a carne tocata.. :P

  8. robert says:

    Pe bune ca arata a tocanita sau placinta cu tartar.
    Eu mancam rabarbar (la mine asa ii zice) gol si I used to love it, as far as I can remember. Iar cand facea mama placinta cu rabarbar nu o dadea prin niciun zahar, o punea pe un alut de tip pandispan si o baga la cuptor si la revedere. Si era buna!
    Se pare ca nu ii prieste aceasta abordare urbana si atata zahar.

  9. Mazilique says:

    am verificat aseara cu jamie. si mesterul a copt-o cu zahar si suc de portocale. e schema, iti spun ;)

  10. robert says:

    fetita, eu am inteles din postul tau ca nu a fost buna. a fost sau nu a fost?

  11. Mazilique says:

    pai am zis mai sus ca “Toti am cazut de acord ca e buna”

    am detaliat apoi ca mie, in prima faza, nu mi-a placut topingul cu muscovado, ioana a zis ca-i ok, iar george ca-i fff bun. apoi am revenit asupra deciziei :))

    deci detalii :)
    concluzia e ca a fost buna

  12. Elena says:

    Rubarbar gasesti si in Bucuresti, la orice Carrefour. Ultima data am vazut la cel de la Unirii, acum vreo saptamana.

  13. Amalia says:

    Ma bucur ca ai descoperit rubarba in Ardeal e destul de cunoscuta , sper sa incerci si alte retete :).

  14. Mazilique says:

    as incerca, dar in Bucuresti nu prea se gaseste :(

  15. Vlad says:

    Buna, as dori sa stiu de unde ai cumparat zahar muscovado. Multumesc mult, excelenta reteta btw

  16. Anonymous says:

    Daca mai are cineva pofta de rubarba, se gaseste la Kaufland cu vreo 20 de lei kilu’. Am luat eu acum vreo 2 saptamani de la Kauflandul din Floreasca.

  17. irina says:

    mi-ai trezit amintiri din copilarie, cand bunica (de la Brasov)facea prajitura cu rubarba si bezea pe deasupra….ea avea rubarba in curte:)

Comenteaza
Follow on Instagram