Trigon

16 Jun 2009, Cristina Mazilu

Ma uitam pe siteul festivalului de jazz Gărâna să văd ce se asculta anu’ asta si unul dintre headlineri mi-a declansat un flashback copilaros, cu aroma de unt si vanilie.

De fiecare data cand mergeam in parc, ma opream la o brutarie-patiserie si-mi lipeam nasul de vitrina, pana ce bunicul meu imi cumpara un trigon cu crema de vanilie. Era din aluat frantuzesc, delicat si sfaramicios, iar crema era galbena si spriţată-n floricele care cu care ma mânjeam până la urechi. Toate astea spre disperarea bunicii mele, care era ferm convinsa ca numai oamenii lenesi cumpara de acolo si ca placintele se fac in casa. 20 de ani si sute de restaurante, patiserii si cofetarii mai tarziu, incep sa fiu de acord cu ea.

O mai fi patiseria aia acolo? Sau chiar tre’ sa invatz sa fac aluat franţuzesc?

S-AR PUTEA SĂ-ȚI MAI PLACĂ
Comentarii (8)
  1. martisor says:

    o sa ai ditamai satisfactia sa gusti din propriul aluat france :)

  2. Trebuie sa iti spun ca ai un site genial! In fiecare zi intru sa vad ce ai mai copt/fiert/prajit/framantat/taiat/mancat.

    Iar diseara voi incerca sa fac the NY Chocolate Chip Cookies!
    :)

  3. Mazilique says:

    succes, micuţă zână :)
    let me know how it goez

  4. phenobarbiedoll says:

    ah, stiu patiseria aia! ce dor imi e de ea

  5. Mazilique says:

    @pheno – aia de pe colt, nu? oare mai e?!

  6. phenobarbiedoll says:

    nu mai exista de foarte multa vreme

Comenteaza
Follow on Instagram